Cum ne influențează experiențele negative din copilărie tot restul vieții

”Viața de familie este prima școală a emoțiilor. În acest creuzet intim, învățăm să recunoaștem atât emoțiile proprii, cât și reacțiile celorlalți la emoțiile noastre; cum să citim și să ne exprimăm speranțele și temerile. Această școală emoțională nu înseamnă doar ceea ce le spun părinții copiilor sau ceea ce fac pentru ei; ea presupune, de asemenea, modelele oferite de părinți în ceea ce privește felul de a-și trata propriile emoții și pe cele care apar în relația soț-soție.” Daniel Goleman -”Inteligența emoțională în educația copiilor”.

În general, exceptând psihopatologia copilului, adică apariția unor anormalități în stările mintale, ceea ce pune cu adevărat o amprentă asupra noastră în copilărie sunt comportamentele. Acelea pe care le vedem și cu certitudine le și copiem. O educație necorespunzătoare, prea autoritară sau prea permisivă, inconsecventă, va avea urmări în toate planurile  de viață ale viitorului adult. Comportamentele pot fi diverse, de la comportamente demne de urmat, la comportamente indezirabile. Trăind într-un mediu care nu este suficient de stimulativ, el nu se poate adapta la multitudinea de stimuli existenți.

Importanța unei copilării în care să existe o atitudine de căldură și acceptare, o autonomie psihică, firească  a adolescentului, o libertate echilibrată, este extrem de importantă și diferită de o atitudine rigidă, de o autoritate brutală, de agresivitate fizică, psihică, sau de abuz al familiei față de propriul copil.

 Carențele de tip afectiv sunt piatra de moară a ceea ce înseamnă personalitatea și viața emoțională a tânărului adult.

Acesta având o lipsa de afecțiune din copilărie, fie că va încerca să o găsească, indiferent de condiții și de costuri, fie că va suferi întreaga viață, neștiind cum să umple acel gol. Suferința datorată lipsei de afecțiune a părinților lasă urme pentru întreagă existență a individului.

Experiențele din copilărie afectează relațiile romantice, viața socială și educația. Simțim efectele lor după ani de zile.

Există studii care arată că bebelușii care au primit sprijin parental au un sentiment mai bun de securitate decât cei care nu au primit afecțiune. Acei copii care trăiau într-un mediu cald, calm, cu multă afecțiune, respect, unde responsabilitățile își aveau fiecare locul lor, aveau rezultate academice mai bune decât prietenii lor.

Experiențele  timpurii din copilărie formează modul în care ne comportăm ca adulți! Pozitive sau nu, ele decid cât de bine putem coexista noi cu noi ca viitori adulți.

Bătaia – La noi se mai spunea și că bătaia e ruptă din rai!

Mai întâi de toate este bătaia. S-a constatat că disciplina fizică a avut efecte nocive asupra dezvoltării copilului.

Dacă părinții sunt suportivi

Toată lumea, în special copiii, se dezvoltă în medii de îngrijire, de susținere. De asemenea, experții concluzionează că acei copii care au primit sprijin din partea părinților au o performanță academică mai bună, mai târziu în viață. Studii noi dezvăluie că cei crescuți în medii iubitoare au avut rezultate academice mai bune.

Părinții care fac totul pentru copil, care își asumă orice responsabilitate în numele ”binelui copilului”

S-ar putea să știți de rude sau prieteni care fac totul pentru copii lor. Este tentant să minimalizezi responsabilitățile copilului, de teamă că el sau ea va lua decizii greșite. Din păcate, acest lucru  îi poate determina să se bazeze prea mult pe ceilalți când este adult. Lipsa responsabilităților și acest tip de menajare a copilului de la sarcina dată, poate avea legături cu depresia și alte probleme psihologice.

Atașamentul

Un alt factor care ne arată dacă cei mici vor deveni adulți echilibrați, este modul în care sunt atașați de părinții lor. Copiii cu atașamente sigure se dezvoltă din punct de vedere academic, social și mental. Cercetările demonstrează că este mai puțin probabil ca cei cu modele sănătoase de atașament  să folosească droguri.

Calitatea experiențelor

În plus, calitatea experiențelor noastre din copilărie este un factor decisiv pentru deceniile viitoare. Ea afectează stima de sine și sănătatea ( mentală și fizică).

Anumiți  părinți, pentru a fi în control utilizează critici distrugătoare și pedeapsa corporală, de exemplu ciupit, pentru a descuraja comportamentul rău. Un astfel de feedback negativ creează îndoială și teamă, neîncredere în sine. De asemenea, poate declanșa bolile adultului. Știința atrage atenția că fetele vor deveni predispuse la tulburări emoționale, în timp ce băieții vor dezvolta probleme legate de agresiune. Abuzul sexual crează diferite dependențe pentru mai târziu, de la dependența alimentară, la cea de alcool sau de droguri.

Socializarea

Experiențele din copilărie decid  dacă avem relații de bună calitate, deoarece ele influențează abilitățile noastre sociale. Relațiile pe care le formăm cu părinții și îngrijitorii noștri sunt cele mai importante. Ele decid cum ne apropiem de relațiile adulte.

Stabilitatea familiei

Multe studii ilustrează faptul că divorțul afectează cel mai mult copiii, mai ales dacă se întâmplă în copilăria timpurie. Un studiu arată că acesta devine parte a viziunii unui copil asupra lumii. Acești copii solicită un înalt grad de moralitate, fidelitate și compasiune în relațiile lor adulte. Deși cer să existe standarde ridicate, acestea pot declanșa paranoia, care are un impact negativ asupra relațiilor.

Modele de roluri

În cele din urmă, modelele pe care copii le asociază influențează modul în care se comportă ca adulți. Copiii iau exemple de la adulți și le imită. În mod evident, exemplele negative îi determina să acționeze negativ. Părinții ar trebui să le arate copiilor cum să-și exprime dragostea, furia, fericirea și fricile. Acest lucru va influența modul în care copiii își vor afișa emoțiile ca adulți.

Toate experiențele timpurii din copilărie formează modul în care va fi persoana în viața care va urma.