Relaţia părinţilor, un model pentru copii
Părinții sunt pentru un copil, modelul suprem de viață, de aceea, orice alegere pe care un părinte o face, trebuie să fie gândită și din perspectiva aceasta. Nou-născutul este dependent în totalitate de părinți, de relația dintre ei și, adesea, această relație devine patternul pe care el îl preia în viitor.
Cu bune și cu rele, copilul absoarbe tot!
Copilul se naște cu personalitate, cu propriul caracter (contrar teoriilor care spun că cel mic se naște fără niciun fel de caracteristică), dar comportamentul și metoda de reacție este preluată în totalitate de la părinți sau cei care îi cresc.
Această abilitate de a prelua comportamentul este una de o importanță maximă pentru supraviețuirea lui, mai ales în perioadele în care omenirea trecea prin vremuri tulburi cum ar fi războaiele. De aceea, deși 2 copii din medii total diferite sunt aduși impreună, se poate observa că au altfel de comportament (deși au aceeași vârstă), pentru că acel comportament specific, îi ajută să se integreze în mediul în care trăiesc, au șansă mai mare să fie acceptați.
Ce învață copiii din relația părinților?
Ideal vorbind, relația dintre părinți trebuie să îi ofere copilului o plasă de siguranță pentru provocările vieții. Această relație trebuie să fie ancoră, model, pansament, trebuie ca această relație să fie spațiul în care copilul se întoarce fie ca referință, fie ca susținere.
Din păcate, învățăm să trăim în relații disfuncționale din comoditate, din frica pentru opinia lumii, pentru că la rândul nostru ne-am văzut părinții trăind așa, și omitem în a vedea că și cei mici vor ajunge să facă aceleași compromisuri. Nimic nu e mai dureros pentru un părinte să vadă că fetița ajuge într-o căsnicie abuzivă, că băiatul devine un tată absent sau chiar violent, adică trăiesc vieție nefericite, goale și fără însemnătate.
Din relația dintre părinți, copiii învață cum ar trebui să fim tratați sau să tratăm persoana iubită, așa că trebuie să gândiți de multe ori fiecare decizie, fiecare comportament, fiecare ceartă sau semn de tandrețe, fiecare cuvânt de iubire sau fiecare bârfă (despre partener sau familia acestuia) este preluată imediat de cel mic și ajunge model de referință pentru viitor.
Cum ajuți copilul dacă părinții nu se înțeleg?
Am fost educați să credem că un copil crește mai bine dacă are și mamă și tata, dar aproape niciodată nu se discută despre calitatea acestora. În cazul acesta, presiunea cea mai mare se pune pe umerii femeii, căreia i s-a spus de generații întregi că nu se poate descurca fără bărbat, că acesta este stâlpul familiei, și așa multe femei trăiesc cu parteneri toxici, violenți, sau absenți din punct de vedere emoțional, crezând că fac un bine copilului.
Copiii pot ajunge să trăiacă exact același tip de relație, sau să evite să aibă încredere în vreun om, de frica traumei din copilărie. Sigur, există și oameni care ajung să trăiască împliniţi, contrar modelului defectuos oferit de părinți, dar asta vine după multă muncă cu sinele și resurse interne pe care poate nu multă lume le deține.
În concluzie, încercați să oferiți copiilor tot ce aveți mai bun, în special pe plan emoțional și comportamental, pentru că aceasta este moștenirea cea mai de preț cu care rămân. Dacă un părinte alege să devină un om împlinit, fericit, capabil, alege, de fapt, să îi ofere copilului un model prețios de relaționare fie cu el, fie cu un posibil viitor partener.
