Copiii au nevoie de spațiu personal?

Copii, indiferent de vârstă, au nevoie de un spațiu care să fie strict al lor. De la pătuț, până la propria cameră, trebuie să oferim gradual copiilor un spațiu sigur, în care aceștia să își manifeste propria personalitate. Spațiul personal este fundamental pentru buna dezvoltare, pentru formarea imaginii de sine și pentru dezvoltarea unei relații armonioase cu propria pesoană și cu ceilalți.

De la ce vârstă au nevoie copiii de spațiu personal?

Facem eforturi să aibă haine, veselă, jucării doar ale lor, din considerente de igienă, dar omitem adesea să ne ocupăm și de igiena mentală. După vârsta de 2 ani, când, cu siguranță, orice etapă de anxietate sau atașament se diminuează în majoritatea cazurilor, putem să începem să respectăm nevoia de spațiu personal.

Pentru început, putem să îi organizăm un spațiu în sufragerie (o măsuță, o etajeră, un dulap) care să fie al lui, să și-l organizeze după bunul plac și nimeni să nu-i modifice dinamica!

În momentul în care este disponibilă o cameră liberă, aceasta poate deveni a lui, și așa are o întreagă cameră doar pentru el, dar soluții se găsesc și în cazul în care nu există disponibilitate.

Care sunt regulile pentru a se putea bucura de acest spațiu?

Orice drept câștigat, vine și cu o serie de responsabilități! Indiferent de vârsta celui mic, faptul că are un spațiu personal, înseamnă următoarele responsabilități:

• Trebuie să fie sigur. Mai ales când este vorba despre copii mici, trebuie să ne asigurăm că absența strictei noastre observații, nu pune în pericol copilul, așa că trebuie să fie toată mobila ancorată în pereți, nu trebuie să existe obiecte ascuțite, colțuri periculoase, geamul trebuie să fie închis și prizele acoperite.
• Ordinea o păstrezi tu, curățenia o facem împreună. În funcție de vârsta micuților, trebuie să fie învățați să facă curățenie în spațiul alocat lor pentru a-i responsabiliza și învăța ce înseamnă să te descurci sigur. De la a șterge praful, până a păstra ordinea în jucării, copiii pot face mai multe decât îi lăsăm noi să facă!
• În caz de urgență, accesul să fie ușor. În cazul în care vorbim de camere întregi, ușa nu trebuie să se blocheze, să nu existe mobilă sau jucării care să le blocheze, iar cheile sau zavoarele sunt total scoase din discuție. La vârsta adolescenței putem discuta de zăvoare sau chei…
• Se ciocăne înainte să intrăm într-o cameră cu ușa închisă. Așa cum nouă nu ne place să intre cineva peste noi, și ai nostri copii trebuie să se bucure de același respect.
• Spațiul personal nu înseamnă nepăsarea părinților. Indiferent de vârsta copiilor, părinții trebuie să știe la ce se uită copiii în mediu online, cu ce fel de oameni vorbesc, pentru că sunt inocenţi pot cădea cu ușurință în capcana oamenilor perverși.

De ce ne e greu să le oferim intimitate?

După 9 luni în pântec, o naștere grea, nopți nedormite, griji peste griji, e greu să vezi că „bebelușul” crește și se transformă într-un omuleț cu personalitate, cu preferințe, cu nevoia de a fi singur, dar este un proces natural, ce arată că cel mic este sănătos, dezvoltat conform standardelor, iar tot ce putem face noi e să îi susținem în acest proces de creștere și transformare în adult.

Orice părinte își pune întrebări, își face griji din iubire, din teamă pentru lumea nebună în care trăim, dar educația, iubirea și grija unor părinți responsabili pot ajuta copilul să înflorească.

Oricare ar fi abordarea, copiii se desprind odată din „cuib” și au nevoie să știe că părinții sunt acolo pentru ei, cu încredere, siguranță, cu brațele deschise pentru a-i ajuta să devină tot mai buni.