Cum le explicăm copiilor noțiunea de „infractor”?

Încă din mica copilărie, copiii noștri intră în contact cu noțiunea de infractor mai des decât credem noi. În povești există personaje negative (lupul cel rău, hoțul, mincinosul), în desenele animate adesea există un antierou, iar unele persoane – mai ales cele în etate – nu se sfiesc în a amenința copii prin formulări vicioase („te dau la…”, „te fură…”), așa că, este de o importanţă majoră o discuție despre ce înseamnă și de ce se comportă într-un fel un infractor, pentru a evita situațiile neplăcute în care un copil ar putea ajunge din cauza lipsei de transparență din partea părinților sau a oamenilor de încredere din viață acestuia.

De ce se poartă aşa un răufăcător?

Copiii au suflete pure, se nasc empatici, iubitori, cu dorința de a proteja omul vulnerabil, așa că, la vârste fragede, le e practic imposibil să înțeleagă de ce unii oameni ajung să se comporte astfel. Este important să înțeleagă că în astfel de situații, comportamentul trebuie judecat, nu persoana în cauză, pentru că, adesea, răutatea se naște din nefericire.

Adesea, comportamentul unui răufăcător este justificabil prin mediul social în care a fost crescut, prin faptul că a fost martor la rândul lui la suferință, la nedreptate, la nefericire, deci altă metodă de comportament nu a fost învățat să abordeze. Deși este ușor să spui că merită să fie pedepsit, astfel de oameni merită și trebuie ajutați pentru a nu ajunge să repete comportamentele toxice.

Nefericirea și situaţia materială precară pot duce la comportamente ilegale

Omul care ajunge să încalce legea și astfel să devină un infractor, este omul care a suferit, a fost nedreptățit, poate chiar a fost abuzat și deși este ușor să spunem că este rău și să îl judecăm, mai întâi am putea să îl înțelegem. Pentru asta trebuie să fie foarte clar copilului că infractorul, deși poate avea un trecut tumultuos, este o persoană care trebuie evitată, fiind adesea instabilă din punct de vedere emoțional, iar cei mici fiind încă prea naivi pentru a înțelege agresivitatea, chiar și cea pasivă, trebuie să aștepte intervenția sau confirmarea unui adult de încredere.

Cum le vorbim celor mici despre infractori, fără să îl speriem?

Chiar dacă nu orice delicvent ar fi capabil să rănească un copil, cel mai adesea aceștia sunt descriși sau reprezentați foarte sinistru, iar amenințările multor bunici nu fac niciun serviciu, așa că, adesea, copiii pot dezvolta adevărate angoase, pot dezvolta frici iraționale, iar somnul lor să fie afectat, să se îngrijoreze exagerat, să plângă din lucruri banale. Cei mici trebuie să fie asigurați continuu că sunt în siguranță alături de părinți, că șansele ca ceva rău să li se întâmple sunt foarte scăzute, mai ales dacă respectă toate regulile propuse de oamenii care îi iubesc și care vor să le fie bine.

Există oameni antrenați pentru a ne proteja de răufăcători

Un aspect foarte important de discutat pe această tema este și cel legat de faptul că există oameni bine antrenați, puternici, plini de energie, care ne protejează și îi sancționează pe cei care încalcă legea. Copilul trebuie să știe cum arată un polițist, un jandarm, orice om al legii pentru a putea să ajungă în situația de a cere ajutorul și nu întotdeauna să o facă în cunoștință de cauză. Una dintre marile greșeli făcută de părinți este că îi ameninţă pe copii cu poliția în loc să îi investească pe aceștia cu încredere, disciplină și dorința de a ajuta. De aceea, mulți copii se sperie de polițiști și au din start o părere greșită despre aceștia.

Ce este închisoarea? Ce face hoțul la pușcărie?

Îngrădirea libertății unui răufăcător nu pare suficientă pedeapsa în ochii unui copil, de aceea părintele trebuie să puncteze că hoțul, cel care încalcă legea, ajunge la pușcărie pentru a se gândi la lucrurile rele pe care le-a făcut, pentru a primi ajutor, pentru a fi cumva pedepsit. Trebuie explicat faptul că unele infracțiuni sunt mai puțin dăunătoare și că scap doar cu o amendă sau un avertisment, dar asta înseamnă că este luat în evidența poliției și, pe viitor, dacă comportamentul se repetă, poate ajunge iar la pușcărie. Este un model foarte clar pentru conceptul cauză-efect, de care copiii au nevoie pe întreaga lor dezvoltare.

Poate un infractor să fie om bun?

Copiii sunt empatici, văd bunătatea în orice om și au încredere în adulți, dar de multe ori, puritatea sufletului lor nu se potrivește cu realitatea crudă a lumii în care trăim, așa că trebuie să îi învățăm să fie precauți, să respecte sfaturile noastre, și deși e recomandat să îi învățăm să fie politicoși, în aceeași măsură trebuie să îi învățăm să păstreze o distanță față de străini și să zică „NU” atunci când nu se simt în siguranță. Pe de altă parte, în viață, oamenii iau anumite decizii împinși de situația în care se află  și adesea, oamenii care au comis fărădelegi regretă și nu mai vor să facă așa ceva, așa că, o a doua șansă este o opțiune de care trebuie să beneficieze orice om. Există infractori non violenți, care au comis infracțiuni minore, dar care sunt oameni blânzi, buni și iubitori. E drept, e vorba de subtilitate, de aceea e extrem de important ca părinții să discute toate aspectele cu cei mici, chiar dacă pare că nu înțeleg sau par prea mici, în niciun caz nu trebuie să presupunem că înțeleg subtilitățile.

Existența infractorilor nu trebuie să umbrească fericirea copiilor

Din păcate, copiii sunt adesea amenințați cu intervenția infractorilor atunci când piticii fac vreo năzbâtie, dar astfel de abordare crește considerabil nivelul lor de anxietate. Este fundamental să le explicăm că nu totul în lumea asta este bun și frumos, că există și oameni care ne pot face rău, dar respectând recomandările oamenilor de încredere, se poate trăi în siguranță, o copilărie colorată, veselă și plină de amintiri de neuitat.

Sigur, pază bună păzește primejdia rea, așa cum, un copil informat este genul de copil care știe să spună sau să acţioneze atunci când recunoaște o situație periculoasă din discuțiile cu părinții.