Anxietatea la copii
Anxietatea sau frica la copii este destul de comuna. Majoritatea copiilor au diferite temeri pe termen scurt in legatura cu separarea fata de parinti, temeri fata de persoane straine, fata de personaje rele din povesti, fata de animale, fata de tunete si fulgere, fata de intuneric, etc. Atunci cand aceste temeri sunt prelungite si persistente, vorbim de anxietate si anumite simptome ale anxietatii copilului: refuzul copilului de a merge la scoala, evitarea situatiilor sociale, teama de a nu se face de rusine, griji constante fata de anumite activitati, stima de sine si incredere in sine scazute, ganduri nedorite, ganduri repetitive- obsesii, sau actiuni repetitive- compulsii. dureri frecvente de stomac sau alte simptome fizice, ingrijorari frecvente atunci cand este lasat singur, panica sau excese de plans, insomnie sau cosmaruri, agitatie, etc. Pot fi intalnite de asemenea unele manifestari comportamentale precum izolarea sau retragerea, iar faptul ca nu vorbeste despre fricile sale, parintelui ii va fi destul de dificil sa identifice cauzele anxietatii copilului sau.
De multe ori parintii au dificultati in a-si gestiona propriile emotii atunci cand vad aceste modificari de comportament la copiii lor, nu sunt pregatiti si nu detin modalitati adecvate de a face fata anxietatii copilului.
Metoda cel mai des utilizata de parinti in ameliorarea simptomelor copilului este grija si marirea protectiei acestuia prin evitarea situatiilor ce-i genereaza frica/panica, grija de a nu-l mai expune la astfel de situatii cat si prin asigurari multiple verbale si comportamentale astfel incat sa ii creasca gradul de siguranta. Nu este total gresita aceasta formula, insa daca tinem cont de cercul vicios al anxietatii, adica de faptul ca anxietatea poate fi alimentata si va creste in intensitate in situatii de expunere similare tocmai prin aceste evitari, asigurari si reasigurari, este necesar ca parintele sa inteleaga natura anxietatii si sa se aplece asupra metodelor de la specialisti pentru un tratament corect fata de afectiunea copilului.
Dr. Clark Goldstein din cadrul Child Mind Institute, New York, pune la dispozitia parintilor o schema de tratament accesibil si prietenos, adaptat nevoilor copiilor, deoarece crede ca numai lucrand impreuna (terapeut si parinti) se pot deschide noi posibilitati de optimizare a calitatii vietii copilului. Programul se numeste Cum respecti sentimentele copilului fara a da putere temerilor.Ce se poate face cand copilul este nelinistit (anxios). El spune: “Chiar si parintii bine intentionati pot cadea intr-un ciclu negativ: Nedorind sa-si lase copilul sa sufere, de fapt ii exacerbeaza anxietatea. Anticipand temerile unui copil, parintii incearca sa-l protejeze de ele”.
Cum iti ajuti copilul sa scape de ciclul negativ al anxietatii:
1. Scopul nu este de a elimina anxietatea , ci de a ajuta copilul sa o gestioneze. Cel mai bun mod de a ajuta copilul in a depasi anxietatea nu este de a incerca sa elimini factorii de stres ce o declanseaza, ci de a-l ajuta sa invete sa tolereze anxietatea chiar si atunci cand este nerabdator sa o invinga, iar anxietatea ca un produs secundar va scadea in timp.
2. Nu evita lucrurile care il fac nelinistit. Evitarea va ajuta copilul sa se simta mai bine pe termen scurt, dar intareste anxietatea pe termen lung. Copilul isi va forma un mecanism de coping iar acest ciclu are potentialul de a se repeta.
3. Expresii pozitive si asteptari realiste. Nu-i poti spune unui copil ca temerile lui sunt nerealiste si ca nu va esua la testul care-l asteapta la scoala si de care se teme, ca nu va cadea pe gheata la patinaj, sau ca un alt copil nu va rade de el in timp ce isi va spune rolul in cadrul spectacolului organizat de scoala, dar puteti sa va exprimati increderea in posibilitatile lui de a face fata la aceste solicitari, ca va fi capabil sa le gestioneze si ca in timp ce se confrunta cu temerile lui, nivelul de anxietate va scadea in timp. Acest lucru ii va da incredere ca asteptarile dumneavoastra sunt realiste si ca nu ii veti cere sa faca ceva ce nu se poate descurca.
4. Valideaza-i emotiile. Este important sa se inteleaga ca validarea nu inseamna intotdeauna un acord. Daca un copil este ingrozit ca trebuie sa mearga lamedic in urma unei lovituri, nu trebuie sa minimalizati temerile ei si nici sa le amplificati. Este necesar sa il ascultati, sa fiti empatici, sa il ajutati sa inteleaga de ce este ingrijorat si sa il incurajati pentru a simti ca se poate confrunta cu temerile lui. Mesajul de dorit a fi transmis de catre parinti copilului lor este: “Stiu ca esti speriat si asta este in regula…si eu sunt aici…si te voi ajuta sa treci prin asta”.
5. Nu pune intrebari prin care sa conduci spre un raspuns. Incurajati-va copilul sa vorbeasca despre emotiile, sentimentele lui, dar incercati sa nu il conduceti spre raspuns cu intrebarile pe care le puneti – “Esti ingrijorat de testul acela? Esti ingrijorat ca nu ai invatat? “. Pentru a evita alimentarea ciclului de anxietate, pune doar intrebari deschise: “Cum te simti in legatura cu testul ce il ai de sustinut?”
6. Invata sa ii citesti limbajul corpului sau tonul vocii. Poate este ceva ce nu vrea sa faca pentru ca a avut o experienta negativa legata de acel aspect si nu exprima verbal refuzul sau ingrijorarea. Sa presupunem ca a avut o experienta negativa cu un caine. In viitor poate manifesta comportamente de evitare fata de caini si ar putea trimite mesaje neintentionate nonverbale in legatura cu aceste ingrijorari ale sale. Nu intari temerile copilului prin a-l incuraja sa isi faca prieten un caine.
7. Incurajeaza copilul sa isi tolereze anxietatea. Invata-l sa isi aprecieze efortul de care este nevoie in scopul de a face ceea ce vrea sau ce trebuie sa faca. Acest lucru se poate face incuranjandu-l sa se angajeze in viata si sa lase anxietatea sa urmeze curba naturala. “Curba acomodarii” va scadea in timp ce copilul va continua sa aiba contact cu stresorul. S-ar putea sa nu scada la zero, s-ar putea sa renunte mai repede decat ne-am dori, dar asta e modul in care putem trece peste temerile noastre.
8. Incercati sa pastrati perioada anticipativa scurta. Atunci cand ne este frica de ceva, cel mai greu timp este intr-adevar inainte de a face acel lucru. Ca o regula pentru parinti, este de a incerca cu adevarat sa elimine sau sa reduca perioada anticipativa. In cazul in care un copil este nervos in legatura cu mersul la medic, nu il lansati intr-o discutie cu privire la acest aspect cu doua ore inainte de a pleca pentru ca este posibil de a obtine si o mai mare incordare a copilului. Incercati sa scurtati aceasta perioada la nivel minim.
9. Discutati cu copilul despre un posibil plan in conditiile in care s-ar intampla ceva ce nu isi doreste sa se intample. Daca fricile unui copil ar deveni realitate, cum s-ar descurca?
– Un copil care are anxietate cu privire la separarea de parinti, s-ar putea sa isi faca griji atunci cand acestia intarzie si nu il iau la timp de la scoala. Asa ca, putem sa vorbim despre acest lucru. “In cazul in care mama nu vine la sfarsitul orelor, ce ai face?” “Ei bine, as spune antrenorului ca mama nu a venit” “ Si ce crezi ca ar face antrenorul?” “ Ei bine, el ar suna-o pe mama” sau “Ei bine, antrenorul va astepta cu mine pana ar veni mama”.
– Un copil care are anxietate fata de straini ar putea fi pregatit in legatura cu acest lucru astfel. Parintii pot discuta cu el si stabili o formula verbala numai de ei stiuta (copil si parinti) un fel de cod pe care sa nu il recunoasca decat ei sau oricine va fi trimis de ei sa ia legatura cu cel mic.
Pentru unii copii, stabilirea unui posibil plan in diferite situatii ipotetice care li se pot intampla, poate reduce incertitudinea si ingrijorarea in mod sanatos si eficient.
10. Incercati sa oferiti un model sanatos de gestionare a anxietatii pentru copiii dumneavoastra. Exista mai multe modalitati prin care poti ajuta copiii sa se ocupe de anxietate, dar ii poti lasa sa vada cum te ocupi/sau abordezi tu anxietatea. Copiii sunt receptivi si ei vor prelua din modul calm sau dur in care abordati la telefon un prieten aflat intr-o situatie de stres sau anxietate. Nu spun sa pretinzi ca parinte ca tu nu ai propria anxietate, insa lasa copiii sa vada si sa auda cum gestionezi situatiile cu calm, toleranta si sentimente pozitive referitoare la ce vei obtine din aceasta abordare.
Citeste si Depresia adolescentilor – simptome si masuri de urgenta
Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog
Foto: Hepta
