Fertilitatea și greutatea corporală: importanța unui IMC sănătos pentru concepție

Greutatea corporală joacă un rol vital în capacitatea de a concepe și în derularea normală a sarcinii. Indicele de masă corporală (IMC) reprezintă un indicator simplu, dar cu un impact major asupra sănătății reproductive, atât la femei, cât și la bărbați. Un IMC prea ridicat sau prea scăzut poate influenţa negativ ovulația, calitatea spermei, echilibrul hormonal și apoi evoluția sarcinii

Ce este IMC-ul și cum se calculează?

Indicele de masă corporală este o formulă care raportează greutatea corporală la înălțime, oferind un punct de plecare în evaluarea stării nutriționale. Se calculează prin împărțirea greutății în kilograme la pătratul înălțimii în metri (kg/m²). Chiar dacă nu ia în considerare distribuția grăsimii sau masa musculară, IMC-ul rămâne un instrument rapid pentru a identifica categorii precum subponderalitate, greutate normală, supraponderalitate și obezitate. În practică, valorile IMC sunt interpretate astfel: sub 18,5 indică subponderalitate, între 18,5 și 24,9 greutate normală, între 25 și 29,9 supraponderalitate, iar peste 30 obezitate. Pentru cuplurile care își doresc un copil, menținerea IMC-ului în intervalul considerat “normal” poate îmbunătăți semnificativ șansele de a concepe și reduce riscurile asociate sarcinii.

Excesul ponderal și fertilitatea feminină

Creșterea excesivă în greutate afectează în primul rând echilibrul hormonal. Celulele adipoase nu sunt doar depozite de energie; ele secretă și hormoni și substanțe inflamatorii care pot perturba axa hipotalamo-hipofizo-ovariană. În consecință, femeile supraponderale sau obeze pot experimenta cicluri menstruale neregulate, sindromul ovarului polichistic (SOP) sau chiar amenoree. Aceste dereglări impactează ovulația și reduc probabilitatea unor ovocite sănătoase. Pe lângă tulburările de ovulație, excesul de greutate poate diminua răspunsul la tratamentele de fertilizare in vitro (FIV) și scade rata de succes a tehnicilor de reproducere asistată. Greutatea ridicată este asociată și cu riscul crescut de complicații medicale în timpul sarcinii, cum ar fi diabetul gestațional, hipertensiunea arterială sau preeclampsia.

Subponderalitatea și fertilitatea feminină

La polul opus, femeile cu IMC sub 18,5 pot întâmpina de asemenea dificultăți în a rămâne însărcinate. Lipsa masei adipoase poate împiedica secreția normală a estrogenilor, cu consecința apariției ciclurilor menstruale absente sau neregulate. În absența stimulului hormonal adecvat, ovulația poate să nu aibă loc sau poate fi intermitentă. Subponderalitatea severă poate fi legată de tulburări de alimentație, stres sau efort fizic intens, factori care agravează dezechilibrele hormonale. În plus, insuficiența ponderală poate influența negativ calitatea endometrului — mucoasa uterină în care se implantează embrionul — și astfel crește riscul de avort spontan.

Impactul greutății asupra fertilității masculine

Multe discuții despre greutate și concepție se concentrează pe femei, dar și bărbații sunt afectați de IMC-ul lor. Obezitatea la bărbați se asociază cu scăderea calității spermei: număr mai mic de spermatozoizi, motilitate redusă și mai multe anomalii cromozomiale. Excesul de grăsime abdominală afectează nivelul de testosteron și sporește concentrația de estrogeni, perturbând procesul de spermatogeneză. În plus, un IMC prea scăzut poate duce la deficiențe nutriționale care compromit producția de spermă. Lipsa unor micronutrienți esențiali cum sunt zincul, seleniul și vitaminele din complexul B pot duce atât la scăderea calității, cât și la reducerea cantității de spermatozoizi.

Importanța nutriției echilibrate

Obținerea și menținerea unui IMC optim pornește de la un regim alimentar variat și echilibrat. Femeile și bărbații care își doresc copilul trebuie să includă în alimentație surse de proteine de calitate (pește, carne slabă, leguminoase), grăsimi sănătoase (nuci, avocado, ulei de măsline) și carbohidrați complecși (legume, cereale integrale). Fructele și legumele proaspete aduc antioxidanți care protejează celulele reproductive. Hidratarea corectă nu este mai puțin importantă, deoarece participă direct la optimizarea funcției hormonale și la menținerea unui mediu propice pentru ovulație și calitatea spermei. Pentru persoanele cu greutate scăzută, este esențial să adauge calorii “de calitate”, prin gustări sănătoase, smoothie-uri hrănitoare și, eventual, suplimente sub supraveghere medicală.

Rolul activității fizice

Exercițiul moderat și constant sprijină procesul de pierdere a grăsimii abdominale și îmbunătățește sensibilitatea la insulină, reducând inflamația. Activități precum mersul pe jos alert, înotul, ciclismul sau antrenamentele de forță ușoară contribuie la reglarea nivelurilor hormonale și la creșterea masei musculare, care la rândul lor susțin metabolismul. În cazul persoanelor subponderale, antrenamentele ușoare de forță pot stimula apetitul și pot crește masa musculară, contribuind la creșterea ponderală în condiții sănătoase. Exercițiile intense, foarte solicitante, sunt de evitat dacă duc la pierderea în greutate și la dereglarea ciclurilor.

Gestionarea stresului și calitatea somnului

Stresul cronic și lipsa somnului sunt factori subestimați, dar cu impact major asupra fertilității. Cortizolul, hormonul stresului, poate inhiba secreția gonadotropinelor, substanțele necesare pentru ovulație și spermatogeneză. În același timp, privarea de somn dezechilibrează hormonii care reglează foamea și sațietatea, ceea ce poate conduce la fluctuații ponderale nedorite. Tehnici de relaxare precum yoga, meditația și respirația profundă pot ajuta la menținerea unui echilibru emoțional. Stabilirea unei rutine de somn, cu ore regulate de culcare și trezire, susține la rândul ei reglarea hormonală și favorizează atingerea unui IMC stabil.

Monitorizarea greutății și a parametrilor de sănătate

Pentru a obține rezultate pe termen lung, este recomandat să se urmărească nu numai greutatea, ci și circumferința taliei, procentul de grăsime corporală și parametrii metabolici (glicemie, profil lipidic). Consultul periodic la medicul de familie sau la specialistul în nutriție poate aduce ajustări ale planului alimentar și de exerciții, în funcție de evoluţie. Auto-monitorizarea, prin cântărire săptămânală și jurnal alimentar, permite identificarea timpurie a abaterilor și revenirea la obiceiurile sănătoase. În cazul în care modificările stilului de viață nu sunt suficiente, se poate apela la consiliere nutrițională de specialitate.