Rolul parenting-ului pozitiv în promovarea sănătății emoționale a copiilor

Înțelegerea sănătății emoționale a copiilor a devenit din ce în ce mai importantă în perioada actuală. Parentingul pozitiv, o abordare care se concentrează pe cultivarea relațiilor calde și de încredere între părinți și copii, a devenit un subiect central în cercetarea dezvoltării copilului.

Psihologul și cercetătorul Dr. Alan E. Kazdin definește parenting-ul pozitiv ca fiind “un set de abilități și comportamente pe care părinții le pot folosi pentru a construi relații sănătoase cu copiii lor și a încuraja comportamentele dorite, înlocuind metodele punitive cu metode care sunt mai eficiente și mai umane.”

Parenting-ul pozitiv se centrează în mare parte pe: soluții pe termen lung care dezvoltă auto-disciplina, comunicarea clară a așteptărilor, a regulilor și limitelor, construirea unei relații bazate pe respect mutual, dezvoltarea capabilității și a încrederii în modul de abordare a situațiilor problematice/dificile.

Parenting-ul pozitiv îi pregătește pe copii pentru succes

Conform cercetărilor din domeniul psihologiei și dezvoltării umane, acest tip de parenting are un impact semnificativ asupra succesului copiilor în viață.

Studii recente (Johnson, S. M. 2017) au arătat că atunci când copiii sunt crescuți într-un mediu în care se practică parenting-ul pozitiv sunt mai predispuși să dezvolte abilități sociale și emoționale puternice. Ei învață să își regleze emoțiile, să comunice eficient și să gestioneze conflictele într-un mod constructiv.

De asemenea, parenting-ul pozitiv îi ajută pe copii să își dezvolte încrederea în sine și să își exploreze potențialul într-un mediu sigur, în care se simt acceptați și semnificativi.  Prin încurajarea explorării și promovarea unei atitudini pozitive față de eșecuri și greșeli, părinții le oferă copiilor încrederea necesară pentru a-și asuma riscuri și a încerca lucruri noi. Această mentalitate de creștere îi pregătește pe copii pentru a face față provocărilor și obstacolelor din viața lor personală și profesională la vârsta adultă.

Un alt aspect important al parenting-ului pozitiv este accentul pus pe relația părinte-copil bazată pe încredere și respect reciproc. Cercetările arată că acei copiii care se simt iubiți, susținuți și înțeleși de către părinți sunt mai dispuși să își împărtășească gândurile și sentimentele lor, ceea ce contribuie la o comunicare mai eficientă și la o relație mai strânsă între părinți și copii.

În concluzie, cercetările arată că educarea copiilor conform acestor principii îi ajută pe copii să se descurce mai bine la școală, să aibă mai puține probleme de comportament și să fie mai echilibrați din punct de vedere psihic.

Principiile care stau la baza parenting-ului pozitiv

1. Copiii au nevoie de încurajare

Încurajarea este vitală pentru copii; lipsa ei poate duce la comportamente nedorite. Copiii au nevoie de sprijin și încurajare pentru a-și dezvolta încrederea în sine. Este esențial să evităm descurajarea și să promovăm independența copiilor de la o vârstă fragedă.

2. Copiii au nevoie să se simtă respectați

Metodele tradiționale de pedeapsă și recompensă în educația copiilor sunt considerate ineficiente, deoarece acestea nu mai sunt acceptate într-o societate egalitară în care copiii nu recunosc autoritatea dominantă a adulților. Încercările de a impune puterea sau de a recompensa materialismul pot genera rezistență și sfidare din partea copiilor. Este esențial să cultivăm respectul reciproc și cooperarea în educația copiilor, oferindu-le satisfacție prin contribuție și participare la viața familială, fără a recurge la pedeapsă sau recompensă materială.

3. Copiii au nevoie să înțeleagă consecințele logice ale propriilor acțiuni

În loc să folosim pedeapsa sau recompensa, putem apela la consecințele logice și naturale pentru a educa copiii. Permiterea copilului să experimenteze consecințele propriilor acțiuni oferă un cadru realist pentru învățare. Aceste consecințe sunt mai eficiente decât pedeapsa și ajută la ghidarea copiilor într-un mod democratic, fără a impune propriile dorințe.

4. Copiii au nevoie de limite

În a gestiona relația cu copiii fără a domina, este crucial să înțelegem diferența subtilă dintre fermitate și control. Fermitatea implică stabilirea limitelor clare și necesare pentru confortul și siguranța copilului, fără a recurge la dominație. Aceasta înseamnă că, în timp ce păstrăm un ton ferm, ne străduim să valorificăm respectul reciproc și să recunoaștem drepturile copilului de a-și exprima intențiile și de a fi tratat cu respect. De exemplu, încurajăm stabilirea unor limite prin comunicare clară și consecventă, oferind în același timp copilului oportunitatea de a face alegeri responsabile și de a-și asuma consecințele acțiunilor sale.

5. Copiii au nevoie să învețe să își accepte greșelile

Eliminarea criticii și minimalizarea greșelilor în educația copiilor reprezintă un aspect esențial pentru a le promova încrederea și dezvoltarea pozitivă. Concentrându-ne pe recunoașterea realizărilor lor și oferindu-le încurajare, le creăm un mediu în care să își poată exprima liber potențialul. Criticând excesiv și concentrându-ne doar pe greșelile lor, nu numai că îi descurajăm, dar și le transmitem un sentiment de nesiguranță și frică de a nu fi perfecți, ceea ce îi poate împiedica să își dezvolte încrederea în sine și capacitatea de a-și îndeplini obiectivele.

6. Copiii au nevoie de rutină

Mentinerea unei rutine constante și echilibrate este, de asemenea, esențială pentru armonia familială și pentru dezvoltarea copiilor. Vacanțele pot oferi flexibilitate în program, dar este important să menținem o rutină care să ofere stabilitate și să faciliteze cooperarea și armonia. Orele de joacă prestabilite și timpul petrecut împreună cu copiii într-un mod consistent și predictibil contribuie la construirea relațiilor pozitive și la promovarea cooperării în familie.

Este important de reținut faptul că aceste modalități de abordare în creșterea copilului necesită timp și că schimbarea poate veni mai târziu.

Primul pas în adoptarea acestor tehnici este conștientizarea propriilor acțiuni și a impactului pe care acestea îl au asupra copilului. Acest lucru poate implica auto-reflecție și evaluarea sinceră a modului în care interacționăm cu copiii. Este important să fim sinceri cu noi înșine și să recunoaștem atunci când greșim sau când reacționăm în moduri care nu sunt constructive pentru dezvoltarea și bunăstarea copilului.

Odată ce suntem conștienți de propriile noastre comportamente, următorul pas este să lucrăm la consecvență și perseverență în aplicarea tehnicilor parentale pozitive. Aceasta înseamnă să ne angajăm să aplicăm aceleași principii și abordări în mod constant, în diferite situații, periodic. Consistența este cheia în formarea unor modele sănătoase de comportament și în stabilirea unui mediu stabil și sigur pentru copil.

De asemenea, este important să avem răbdare și să ne așteptăm la progrese treptate. Schimbările în comportamentul copilului și în dinamica relațională nu vor fi întotdeauna imediate sau lineare. Uneori, pot apărea regresii sau obstacole pe parcursul procesului. În aceste momente, este important să fim răbdători și să continuăm să ne angajăm în practicile pozitive, având încredere că eforturile noastre vor duce la rezultate pozitive pe termen lung.

În concluzie, implementarea tehnicilor parentale pozitive necesită timp, efort și angajament constant. Prin conștientizare, consecvență și perseverență, putem contribui la construirea unei relații sănătoase și respectuoase cu copiii, oferindu-le sprijinul și îndrumarea de care au nevoie pentru a crește și a se dezvolta într-un mod pozitiv.

Referințe bibliografice

1. National Parenting Taskforce, (2013), „The Art of Parenting: Summary Guide”
2. Johnson, S. M. (2017) „The Power of Positive Parenting: Transforming the Lives of Children, Parents, and Communities Using the Triple P System.” New York: Oxford University Press.” (Johnson, 2017)
3. Dreikurs, R., & Grey, L. (1991) „Parenting with Love and Logic: Teaching Children Responsibility.” Pinon Press.
4. Kazdin, A. E. (2008) „The Kazdin Method for Parenting the Defiant Child: With No Pills, No Therapy, No Contest of Wills”
5. Dreikurs, R. (2011), „Cum să crești copii fericiți”

Autor: Anca Ciurea – Psihoterapeut la Clinica Aproape