Factorul genetic în infertilitate: ce teste genetice sunt disponibile

Infertilitatea poate să apară din multe motive: probleme cu hormonii, cu ovarele sau cu trompele uterine, dar și din felul în care sunt „programate” genele noastre. Genele sunt ca un manual de instrucțiuni pentru corp – dacă în acest manual există greșeli, pot apărea dificultăți în a obține o sarcină. Descoperirea acestor greșeli genetice ajută medicii să ofere tratamente mai potrivite și să crească șansele ca un cuplu să devină părinți.

Anomaliile cromozomiale, explicație simplă

Fiecare celulă din corpul nostru are 46 de cromozomi, grupați în 23 de perechi. Dacă lipsește un cromozom sau codul din el are fragmente în plus sau în minus, pot apărea probleme. La femei, o afecțiune numită sindrom Turner – când lipsește o parte din cromozomul X – poate duce la un număr redus de ovule și, implicit, la dificultăți în a rămâne însărcinată. La bărbați, unele schimburi între cromozomi, chiar dacă nu par să producă semne vizibile, pot afecta producția de spermă. Testele cromozomiale stabilesc de la început dacă există astfel de variații care influențează fertilitatea.

Cum se face cariotiparea simplu explicată

Cariotiparea este o metodă prin care medicii privesc cromozomii la microscop și observă dacă sunt la locul lor, dacă nu sunt rupți sau „lipiți” greșit. Se recoltează celule din sânge sau din țesut gonadal, se cresc în laborator și apoi se fotografiază cromozomii când sunt cel mai ușor de observat. Acest test depistează anomaliile mari, cum ar fi lipsa unui cromozom sau schimburi între bucăți de cromozomi. Uneori, se adaugă și tehnica FISH (hibridare fluorescentă), unde fragmente din ADN sunt colorate cu substanțe speciale pentru a vedea rapid anumite regiuni.

Ce aduce în plus testul array CGH

Array CGH (hibridare comparativă genomică) este ca o lupă foarte puternică care depistează fragmente de ADN lipsă sau în plus, chiar dacă sunt foarte mici – de ordinul câtorva kilobaze. Asta înseamnă că pot fi descoperite micromutații care scapă la cariotiparea clasică. Pentru cuplurile care fac fertilizare in vitro, acest test poate fi folosit pentru a verifica embrionii și a alege cei mai sănătoși, reducând riscul de avort și crescând șansele unei sarcini reușite.

Teste pentru mutații punctiforme și microdeleții

Printre cauzele frecvente de infertilitate la bărbați se numără pierderea unor segmente în regiunea AZF de pe cromozomul Y. Laboratoarele fac teste prin PCR pentru a vedea dacă aceste regiuni există sau nu. De asemenea, mutațiile în gena CFTR, implicată în fibroză chistică, pot duce la absența canalelor de spermă și, drept urmare, la azoospermie. La femei, mutațiile premutante în gena FMR1 pot explica insuficiența ovariană prematură, adică epuizarea rapidă a ovarelor înainte de vârsta obișnuită a menopauzei.

Panourile genetice moderne cu NGS

NGS, sau secvențierea de nouă generație, înseamnă că se pot verifica zeci sau chiar sute de gene într-o singură analiză. Laboratorul folosește o „captură” pentru a selecta genele de interes – de exemplu cele legate de hormoni, receptori sau formarea ovulelor și spermatozoizilor – și apoi le „citește” rapid. Așa pot fi găsite mutații rare care până acum erau dificil de descoperit. Pentru cuplurile cu infertilitate recurentă, acest tip de test aduce explicații acolo unde investigațiile clasice nu au găsit nimic.

Secvențierea întregului exom și a genomului complet

Dacă niciunul dintre testele anterioare nu a găsit cauza infertilității, se poate apela la WES (secvențierea exomului) sau WGS (secvențierea întregului genom). Exomul este acea parte a ADN-ului care conține instrucțiunile pentru proteine, acolo unde apar cele mai multe mutații cunoscute. Dacă și asta nu este suficient, WGS analizează și regiunile necodante, părți care controlează felul cum se pornește și se oprește citirea genelor. Aceste teste sunt cele mai detaliate, dar și cele mai costisitoare.

Teste preimplantatorii în fertilizarea in vitro

În programele de fertilizare in vitro, doctorii pot lua câteva celule dintr-un embrion înainte de a-l pune în uter. Apoi, fie verifică dacă embrionul are numărul corect de cromozomi (PGT-A), fie caută mutații care duc la boli grave (PGT-M). Astfel, se transferă doar embrionii cu cele mai mari șanse de a crește normal, scăzând riscul de întrerupere de sarcină și de afecțiuni genetice la urmași.

Cum ajută consilierea genetică

Rezultatele testelor pot fi greu de înțeles, mai ales când apar variante de „semnificație necunoscută”. Un consilier genetic explică în limbaj simplu ce înseamnă fiecare rezultat, care sunt opțiunile medicale și ce riscuri există pentru viitoare sarcini. Astfel, cuplurile pot lua decizii în cunoștință de cauză și pot găsi cel mai bun plan de tratament împreună cu medicii lor.

Îndreptând privirea spre viitor

Tehnologiile nu se opresc din evoluție. În curând, secvențierea directă a moleculelor lungi de ADN (tehnologia nanopore) va dezvălui nu doar mutațiile, ci și modificările care controlează felul în care genele „se aprind” sau „se sting”. De asemenea, cercetătorii studiază felul în care mediul și stilul de viață schimbă cromatina (structura ADN-ului și proteinelor asociate), influențând fertilitatea. Genetica joacă un rol important în înțelegerea de ce unele cupluri întâmpină dificultăți în a avea copii. Testele pot merge de la privirea „grosso-modo” a cromozomilor, până la detectarea celor mai mărunte greșeli din codul nostru genetic. În programele de fertilizare in vitro, selecția embrionilor pe baza analizelor genetice asigură șanse mai mari de succes.