Cele mai frecvente infectii post-partum
Infectiile post-partum cuprind o paleta variata de afectiuni care pot aparea dupa nasterea spontana, nasterea prin operatie cezariana sau in timpul alaptarii. Modificarile fiziologice ce apar in timpul sarcinii pot, de asemenea, sa contribuie la dezvoltarea infectiilor.
Studiile retrospective au aratat ca peste 94% din infectiile post-partum devin simptomatice in perioada ce urmeaza externarii din serviciul in care s-a produs nasterea, media de internare fiind, in genere, de 2-3 zile. Febra post-partum este definita ca ascensiune termica cuantificata cu termometrul de 38 °C sau mai mult.
Cauzele aparitiei infectiilor post-partum
Cel mai frecvent, infectiile post-partum apar din cauza contaminarii cu bacteriile ce exista deja pe tegumente si mucoase. Endometrita reprezinta cea mai comuna forma de prezentare infectioasa post-partum, atat dupa nasterea spontana, cat si dupa nasterea prin operatie cezariana (cu incidenta usor crescuta − 3-5%).
Alte infectii post-partum includ infectiile de plaga, celulita perineala, mastita, infectii urinare, retentie de membrane sau flebita septica pelvina. Prognosticul este, in genere, bun cu terapie prompta si adecvata, mortalitatea materna raportata fiind de 0,6 la 100.000 de nasteri.
Infectii post-partum
Endometrita post-partum se manifesta prin ascensiune febrila (de obicei, peste 38,6 °C), durere abdominala si uter sensibil la palparea bimanuala. Frecvent, lohiile sunt modificate din punct de vedere al aspectului, culorii si mirosului, insa aceasta nu reprezinta o regula.
Pe langa calea de nastere, exista si alti factori de risc implicati in aparitia endometritei: ruptura prematura de membrane, utilizarea prelungita a monitorizarii fetale interne, anemia si statusul socioeconomic precar.
Cavitatea uterina este un spatiu steril pana la ruperea membranelor, insa apoi, datorita travaliului, ascensionarii florei microbiene vaginale/perineale si timpului prelungit scurs de la ruperea membranelor, cavitatea poate fi contaminata cu flora aeroba si anaeroba. De asemenea, nasterile instrumentare sunt asociate cu un risc mai crescut de a dezvolta infectii uterine.
Infectiile de plaga pot aparea atat dupa nasterea spontana la nivelul plagilor perineale, cat si post operatie cezariana la nivelul inciziei abdominale.
Plagile perineale prezinta un risc mai mare de infectare din cauza proximitatii anusului si a posibilitatii contaminarii tesuturilor cu flora intestinala. De asemenea, lohiile reprezinta un mediu propice de cultura pentru bacterii, favorizand astfel infectiile. Totusi, incidenta infectiilor de plaga perineala este doar de 1%.
La pacientele care au nascut prin operatie cezariana s-a constatat o incidenta crescuta a prezentarilor pentru complicatii de plaga postoperatorie: serom, hematom, supuratie de plaga. Germenii implicati in etiologia infectiilor de plaga sunt reprezentati de Stafilococul auriu si bacteriile gram-negative.
Infectiile de tract genital pot fi preexistente momentului nasterii, dar, de asemenea, sunt asociate cu numarul de examinari vaginale efectuate, monitorizarea interna fetala si travaliul prelungit.
Mastita post-partum reprezinta o infectie a glandei mamare datorata colonizarii cu bacteriile tegumentare (frecvent implicat este Stafilococul auriu). Poarta de intrare a germenilor este constituita de micile ragade (rani) ce pot aparea in timpul alaptarii. Infectia este frecvent unilaterala, sanul fiind angorjat, eritematos, cu temperatura locala crescuta fata de sanul contralateral si intens dureros. In unele cazuri, alaptarea din sanul afectat este aproape imposibila. Totusi, pacientele nu trebuie sa renunte la golirea sanului chiar daca aceasta reprezinta un disconfort major, pentru ca stagnarea suplimentara a laptelui infectat in san agraveaza boala.
Abcesul mamar reprezinta agravarea infectiei si localizarea ei la nivelul unei formatiuni tumorale mamare intens dureroase, fluctuante, cu continut purulent.
Infectiile urinare pot fi intalnite cu frecventa crescuta in perioada post-partum. Frecvent, flora patogena este reprezentata de flora intestinala (E. coli, Klebsiella, Proteus sau Enterobacter). De asemenea, necesitatea utilizarii sondelor urinare creste riscul de infectie.
Obezitatea, bolile cronice preexistente (diabet zaharat, status imunodeprimat), statusul nutritional reprezinta factori ce pot favoriza aparitia infectiilor post-partum.
Diagnostic si tratament
Examenele paraclinice sunt orientate in functie de forma de prezentare a infectiei post-partum si a simptomatologiei si pot include hemoleucograma, sumar de urina, urocultura, culturi de col, lohiocultura, cultura din plaga etc. De asemenea, se apeleaza la examinare ultrasonografica si la nevoie examinare CT/RMN.
Tratamentul este specific si orientat in functie de localizarea infectiei, germenul implicat in infectie si gravitatea formei de prezentare a bolii.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie
