Disgravidia emetizanta

Disgravidia emetizanta sau hyperemesis gravidarum reprezinta cea mai grava forma de manifestare a greturilor si varsaturilor caracteristice primului trimestru de sarcina.

Spre deosebire de senzatia de greata care apare frecvent la debutul sarcinii, in cazul formei agravate, greturile si varsaturile sunt persistente, asociind modificari biochimice importante, deshidratare severa si scadere marcata in greutate. In circa 0,5-2% din cazuri, disgravidia emetizanta agravata necesita spitalizare. Pe langa greata si varsaturi persistente, gravidele se pot confrunta cu salivatie excesiva, fatigabilitate, ameteli si stare de slabiciune generalizata, mergand pana la stari anxioase, depresie si tulburari de concentrare.

Mecanismul de aparitie a disgravidiei emetizante

Mecanismul de aparitie a disgravidiei emetizante nu este pe deplin elucidat. Au fost propuse multiple mecanisme si ipoteze ale aparitiei simptomelor, insa fara a exista un consens. Printre mecanismele propuse se regasesc ipoteza predispozitiei genetice, bazata pe faptul ca patologia poate fi regasita la mai multe femei din cadrul aceleiasi familii (mama, fiica, surori), ipoteza unei reactii imunologice exagerate a organsimului matern impotriva trofoblastului, tulburari vestibulare, patologie gastrointestinala, infectia cu Helicobacter pylori (desi studiile par sa stabileasca o asociere mai degraba intre ulcerul peptic provocat de infectia cu H. pylori decat prezenta infectiei in sine), disfunctii hepatice preexistente etc.

De asemenea, s-au constatat cresteri semnificative ale hormonilor la pacientele diagnosticate cu disgravidie emetizanta: niveluri crescute de betaHCG si estradiol. Se pare ca pacientele diagnosticate cu aceasta patologie au manifestat in antecedente reactii adverse la administrarea de contraceptive orale combinate, estradiolul in special fiind incriminat in aparitia disgravidiei. Totodata, si nivelul de progesteron creste in primul trimestru de sarcina, insa studiile nu au stabilit o relatie de cauzalitate intre nivelul acestui hormon si aparitia varsaturilor persistente.

In unele cazuri rare, disgravidia emetizanta agravata poate fi semnul unei boli psihiatrice. S-a constatat ca incidenta disgravidiei emetizante este crescuta in tarile dezvoltate si industrializate si in mediul urban.

Disgravidia emetizanta reprezinta insa o patologie autolimitanta, simptomele fiind diminuate considerabil odata cu terminarea primului trimestru. Totusi, in unele cazuri, ele pot persista si pe parcursul trimestrului al doilea si uneori chiar pana la nastere.

Factori de risc

Factorii de risc ce contribuie la aparitia simptomatologiei includ greutate corporala crescuta, nuliparitatea, sarcina multipla, boala trofoblastica si sarcini anterioare cu disgravidie emetizanta, pe cand, paradoxal, fumatul pare sa fie asociat cu scaderea riscului de aparitie a digravidiei emetizante. Riscul de aparitie a simptomelor pare sa scada odata cu avansarea varstei materne.

Examenul clinic al gravidei suferinde poate decela semnele unei deshidratari severe si ale unor dezechilibre hidroelectrolitice importante.

Testele de laborator trebuie sa includa: depistarea cetonelor din urina (acestea apar in cazurile de deprivare alimentara si pot afecta dezvoltarea fetala), evaluarea echilibrului hidroelectrolitic, functia renala si statusul volemic al gravidei. De asemenea, se pot face teste pentru a exclude alte patologii ce pot provoca simptome asemanatoare: disfunctie hepatica, hepatite acute, pancreatita, hiperparatiroidism sau boli tiroidiene. Totodata, trebuie exclusa o boala trofoblastica sau o sarcina multipla.

Cum se trateaza disgravidia emetizanta

Tratamentul si conduita trebuie orientate in functie de gravitatea cazului. In cazul gravidei echilibrate hidroelectrolitic si volemic, se pot face recomandari dietetice si de hidratare corespunzatoare. Se poate apela la terapie farmacologica prin administrarea de vitamine si antiemetice.

In cazurile in care exista dezechilibre grave hidroelectrolitice si deshidratare severa cu afectarea statusului volemic, se indica internarea pacientei si reechilibrarea parenterala, cu corectia cat mai rapida a deficitelor hidroelectrolitice. Cazurile refractare la tratament, ce pun in pericol viata gravidei, necesita terminarea sarcinii.

Preventia simptomelor de greata si varsaturi

Preventia simptomelor de greata si varsaturi se poate face prin adoptarea unei diete echilibrate, cu mese mici si dese si alimente tolerate de organism. Se vor evita alimentele grase, condimentate sau picante. Administrarea de vitamine prenatale poate diminua simptomele. Administarea medicamentelor se va face doar la indicatia si cu acordul medicului curant. Au fost propuse si terapii alternative pentru tratarea acestei patologii – acupunctura, sedinte de psihoterapie si hipnoza –, insa nu exista studii care sa confirme eficienta clinica.

Disgravidia emetizanta ramane si in prezent o boala debilitanta cu impact major asupra rutinei zilnice a gravidei si, de cele mai multe ori, cu imposibilitatea de a pastra programul normal de lucru.

 

Text: Dr. Stavri Andreea

Medic specialist obstetrica-ginecologie