Formele anxietăţii la copii
Anxietatea este un termen care a început să primească atenția cuvenită pentru că în primul rând a început să fie înțeles. Când vine vorba despre anxietatea la copii, din fericire, majoritatea părinților au început să acorde importanță simptomelor și să ia măsuri pentru că sunt conștienți de urmările negative pe termen lung.
Ce este anxietatea?
Anxietatea este acel fenomen ce le crează celor mici stări de tensiune, o frică aparent nejustificată care le afectează calitatea vieții. Aceasta se desfășoară pe 3 paliere: mental, comportamental și fizic. Dacă pentru copil, totul este un risc sau un pericol iminent, dacă îi este frică de ceea ce urmează să zică alții despre el, atunci anxietatea lui este mentală.
În unele cazuri, la unii copii, anxietatea se manifestă prin dureri de burtă sau de cap, diaree, tremurat inexiplicabil, scrâșnit din dinți, mai ales noaptea, iar în situația aceea, e vorba de manifestările preponderent fizice ale anxietății.
Comportamental, anxietatea e mai ușor de observat: copiii plâng, nu vor să plece la școală sau la grădiniță, preferă să stea acasă decât să plece la joacă cu alți copii. Sigur, sunt copii care pot manifesta unele aspecte enumerate mai sus, dar asta nu înseamnă că vorbim de anxietate, ci de trăsături specifice de comportament care se pot manifesta temporar sau în întraga viață. În schimb, copiii anxioși prezită o multitudine de astfel de manifestări, iar viața întregii familii e afectată anxietatea lui.
Care sunt formele anxietăţii la copii?
Copiii sunt foarte diferiți, la fel ca și toate manifestările anxietății, așa că putem să diferențiem mai multe forme ale anxietății:
OCD – Tulburare Obsesiv Compulsivă – copiii ajung să facă multe gesturi cu o frecvență extrem de crescută, astfel încât nu pot dormi până nu își fac fixațiile. Acestea au ca scop auto-liniștirea.
Fobia – Cele mai frecvente sunt fricile față de animale, fenomene ale naturii, de întuneric, de mers la doctor, de zburat cu avionul. Nu vorbim de o anumită reticență manifestată față de cele enumerate mai sus, ci de frică foarte puternică, care le face rău fizic și emoțional.
Sindrom Post-Traumatic – Șocurile foarte puternice, accidentele, moartea persoanelor iubite, pot naște în cei mici o frică de moarte foarte intensă, coșmaruri, tulburări de comportament.
Anxietatea de separare – manifestată preponderent față de mama, și e recomandat a nu fi confundată cu cea specifică bebelușilor în etapele lor naturale de dezvoltare, ci e un tip de anxietate bolnăvicioasă.
Anxietate socială – Cei mici fug de orice fel de interacțiune cu o altă persoană, uneori evitându-si proprii bunici. Nu e vorba de timiditatea față de alții, ci de frica aceea grea, reală.
Cum putem să ne ajutăm copiii să scape de anxietate?
Copii au nevoie să li se vorbească despre emoțiile lor și să li se confirme că nu sunt bolnavi sau defecți, ci trec prin stări cât de poate de normale pentru care au nevoie de metode pentru a le gestiona. A le da propriul exemplu este o idee minunată pentru că pentru copii, părinții sunt cele mai importante modele în viață. Povestiți despre cum vă făceau examenele să vă simțiți, despre cum ați reușit să treceți peste ele sau cum și acum aveți momente când vă simțiți anxioși. Mai departe îi învățați cum să respire astfel încât să se liniștească, cum să își facă liste mentale pentru a demonta motivele de anxietate sau despre cum își seteze mediul mental pentru a gestiona situațiile tensionate.
