Anxietatea si dificultatile de vorbire

Dificultatile de vorbire pot fi intalnite la multe persoane. Una din cauzele acestor probleme poate fi anxietatea, efectele ei evidentiindu-se la nivel fiziologic, cognitiv, emotional, comportamental. Anxietatea poate afecta tiparele de vorbire, modul in care ne exprimam, ideile, gandurile, dar si vocea, ritmul, tonul, fluenta de vorbire.  Tonul prea ridicat sau prea jos, incercarea repetata de a drege vocea, pauzele dese, ritmul sacadat, salata de cuvinte, incoerenta verbala ne tradeaza emotionalitatea, drept pentru care remarcile celor din jur pot incadra rapid starea in care ne aflam. “Esti nervos. Calmeaza-te”, “Nu lasa nervii sa te domine”, “Esti panicat. Revino-ti si vezi realitatea…” etc. Chiar daca nu am declarat in prealabil temerile noastre, nu am facut public vreun motiv al ingrijorarilor personale, dificultatile de vorbire pot trada starea in care ne aflam.

Anxietatea este adesea evidenta in vocea ta sau in modul de vorbire, cum de altfel se evidentiaza si la alte parti ale organismului: tremurul mainilor sau picioarelor, transpiratia excesiva, dureri de cap, ameteli, dureri de stomac, varsaturi, etc. Anxietatea este un raspuns la stres, o reactie normala, dar poate configura si o frica patologica cu forme grave, afectand capacitatea persoanei de a duce o viata normala. Frica persistenta, severa si coplesitoare care pune stapanire pe individ chiar si in situatii in care persoanele obisnuite nu simt vreo amenintare, incadreaza o tulburare de anxietate care necesita a fi identificata si controlata, necesitand de altfel si un tratament specializat ( psihoterapie) sau prin terapii complementare, exercitii fizice, exercitii de relaxare. In cazul in care anxietatea cauzeaza si dificultati ale vorbirii ne putem adresa atat unui psihoterapeut cat si unui logoped.

Cum este afectata vorbirea de anxietate?

• Incapacitatea totala sau partiala de articulare sau pronuntie a unor sunete, cuvinte.
• Denaturarea sonoritatii unor sunete incat nu mai corespund cu structura articulatorie a sonoritatii normale.
• Pronuntarea eliptica prin omisiuni de sunete sau silabe.
• Inversarea locului sunetelor in silabe si in cuvinte.
• Balbaiala – repetarea unor silabe la inceputul sau mijlocul cuvantului cu pauze intre acestea.
• Aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator care pot impiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive.
• Inversiuni in fraza pentru evitarea unor cuvinte uitate sau omise voluntar pentru a nu deranja pe ceilalti, cu efect simtit asupra sensului frazei.
• Ton ridicat, rastit, pana la tipat – pentru acoperirea ( mascarea) fobiei sau panicii.
• Spasme respiratorii.
• Vorbire rapida sau dimpotriva lenta cu pauze dese intre cuvinte.
• Voce tremuranda, vibratii sau suieraturi.
• Ton degradat al vorbirii pana la pierderea vocii.
• Uitarea cuvintelor, inlocuirea sau omisiunea, inlocuire de cuvinte cu alte cuvinte nepotrivite.
• Odata experimentate astfel de dificultati de vorbire cauzate de un tip sau altul de anxietate, persoana poate dezvolta logonevroza care reprezinta  de fapt trairea dramatica a balbaielii si constiinta acestor deficiente de vorbire si jena asociata.

Modificarile in tiparele noastre de vobire pot fi jenante si neobisnuite pentru persoana in cauza. Este foarte important de a controla sau trata anxietatea, pentru ca aceste probleme deriva din lipsa controlului asupra anxietatii. Controlul anxietatii creste implicit si imbunatateste capacitatea de comunicare.

Citeste si Intarzierea vorbirii la cei mici

Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog