Cum înveţi copilul să doarmă singur
Oboseala accentuată despre care mulți părinți se plâng în primii ani de viață ai micuților are mare legătură cu nenumăratele treziri, cu somnul agitat al celui mic și în mai mică măsură cu schimbările produse de viața de părinte, așa că nu e de mirare că mulți părinți sunt disperați să învețe cum îl ajută pe cel mic să doarmă singur.
Reguli de bază pentru somn odihnitor
Copilul mic trece printr-un stres teribil atunci când se naște: descoperă frigul, foamea, durerea, setea, e manevrat fără să să aibă control – toate diamentral opuse de condițiile ideale din uter, locul perfect din care a fost scos cu brutalitate.
În aceste condiții, părinții trebuie să înțeleagă faptul că micuțul trebuie îngrijit cu cea mai mare delicatețe și iubire, că necesită răbdare și înțelegere pentru că puiul de om trebuie să învețe totul de la 0 – cum să mănânce, cum să ceară ajutorul, cum să doarmă.
Vrei să ştii cum să ai grijă de tine şi de copilul tău în fiecare etapă a vieţii lui?
Regulile de bază pentru un somn odihnitor sunt foarte simple și de bun-simț:
- Copilul are nevoie de un spațiu sigur: pătuțul pe primul loc în materie de siguranță, urmat de patul pe care s-au montat laterale de protecție.
- Fără plușuri sau păturici – există nenumărate accidente în care copilul s-a sufocat din cauza obiectelor inutile din jurul lui. NU sunt necesare!
- Fără televizor! Imaginile rapide nu permit micuțului să intre în etapa somnului profund și chiar dacă pare că nu este interesat, sau pare că doarme nestingherit, acela nu este un somn de calitate.
- Fă întuneric! Nu trebuie să fie beznă, dar întunericul dă semnale ceasului biologic care este setat ca noaptea să doarmă, așa că, pe cât posibil, fă întuneric!
Rutina – secretul unui copil echilibrat
Copilul are nevoie de rutină aproape la fel de mult cum are nevoie de iubire, iar acesta este un aspect adesea neglijat!
Rutina îi oferă o siguranță, un confort aparte, care cumva îl pregătește pentru etapa următoare a copilăriei: grădinița și școala. Asta nu înseamnă că orice abatere de la aceasta rutină este o dramă greu de suportat, dar menținerea acesteia este de mare ajutor atât pentru copil, cât și pentru adulții care îl îngrijesc.
Un program bine stabilit dă șansa adultului să își dozeze energia, să se ocupe și de alte aspecte ale vieții, să aibă cumva o minimă impresie că totul este sub control.
Cum înveți copilul să doarmă singur?
Odată ce lucrurile se mai așează, vine o vreme în care părinții încep să vizeze la momentul în care cei mici dorm singuri, dar acest lucru rar se întâmplă până la vârsta de 4 ani.
Trebuie înțeles că cei mici au o frică copleșitoare numită anxietate de separare care, pe scurt, înseamnă pentru ei că, dacă părintele pleacă, nu se mai întoarce, așa că e logic de ce e așa o mare rezistență la ideea de a rămâne singur. După vârsta de 4 ani (în cele mai multe cazuri) copilul devine pregătit de o schimbare atât de majoră precum dormitul singur și iată cum îl poți ajuta:
- Nu-l amenința niciodată cu monștii imaginari! Teama că în întuneric se ascund mari pericole este adânc înrădăcinată în creierul nostru reptilian – practic a asigurat supraviețuirea omenirii. Nu accentuați deja o frică existentă…
- Nu-l lăsa niciodată singur, ca pedeapsă! Copilul poate avea dreptul de a se liniști în pace, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie izolat. Trebuie să i se spună că sunteți pregătiți să discutați când este el pregătit.
- Asigură copilul că ești foarte aproape de el! Chiar dacă nu sunteți în aceeași încăpere, sunteți la distanță foarte mică și pregătiți să interveniți ori de câte ori sunteți solicitați, iar cel mic trebuie să fie sigur de asta!
- Citește-i! Poveștile sunt balsam pentru minte și au un efect liniștitor, dacă sunt alese cu atenție!
- Lasă-l să-și aleagă obiectele din pat după bunul plac! Lenjeria, pătura, veioza, dacă sunt alese de copil, îl pot face să se simtă comod în propriul pat, fără ajutorul părinților.
- Încurajează orice progres! Chiar dacă a stat 10 minute singur, merită lăudat, nu certat!
- Nu îl grăbi! Fiecare copil se dezvoltă în propriul ritm, iar noi trebuie să îl respectăm. Orice copil, odată ce a crescut emoțional, o să ceară să doarmă singur.