Este bine să dormi în acelaşi pat cu copilul tău?

Pe lângă sutele de întrebări pe care părinții le au în primii ani de copilărie a celor mici, una dintre cele mai dezbătute întrebări este cea a dormitului împreună. Sunt voci care sunt de ambele baricade, iar, cu siguranță, argumente pro și contra au ambele versiuni, de aceea ajungem să ne fie greu să ne hotărâm, mai ales când viața cu un nou-născut ne poate da peste cap.

Avantaje și dezavantaje ale dormitului împreună

După 9 luni în contact permanent, în care a auzit fiecare bătaie a inimii mamei, fiecare respirație și fiecare sunet, nu e greu de înțeles că nou-născutul se simte cel mai bine în contact direct cu mama lui. Şi pentru mamă este mai ușor să doarmă cu copilașul în pat, mai ales dacă alăptează, pentru că nu mai e nevoie să se ridice de fiecare dată când micuțul plânge pentru a fi hrănit. Mai mult decât atât, o mamă se simte mai în siguranță fiind aproape de nou-născut pe timpul nopții, fiind mai ușor să își dea seama dacă ceva nu e în regulă.

Pe de altă parte, în timpul somnului, la nivel inconștient, suntem alerte pentru a nu ne răni copiii, din greșeală. Asta duce la un somn incomplet, care nu satisface corespunzător nevoia de odihnă a lehuzei, iar următoarea zi poate claca, e irascibilă, se frustrează foarte ușor.

Care sunt argumentele pentru dormitul separat?

Cu siguranță, somnul în paturi separate este odihnitor pentru părinți, dar este destul de greu pentru un nou-născut să se obișnuiască cu distanța între el și mama sa. Adesea, mama trebuie să facă foarte multe drumuri pentru a alăpta și de multe ori ajunge să adoarmă în camera copilului.

Cel mai frecvent argument pentru dormitul separat e faptul că cei mici sunt mai în siguranță pentru că părinții nu se pot așeza pe ei, nefiind sufocați. Oboseala cronică, dependențele de diverse substanțe, medicamentația, fac ca somnul să fie prea adânc, iar instinctul de protejare al nou-născutului să fie blurat.

Specialiștii ce recomandă?

Neonatologii, moașele, pediatrii recomandă în general, ca părinții și copiii să doarmă în aceeași cameră, dar în paturi separate, fix pentru a evita accidentările, pentru a se odihni toată lumea în condiții optime, dar să fie și sub supraveghere nou-născutul.

Psihologii, psihoterapeuții și pedagogii au păreri diferite în sensul în care dormitul cu copilul mic îi crește acestuia starea de siguranță, nevoia de a fi aproape de părinții noștri fiind ancestral necesară supraviețuirii speciei, dar dormitul cu copilul mai mare crește dependența de părinți și îngreunează dezvoltarea autonomiei și independenței. În general, se recomandă ca până la vârsta de 4 ani, copii să doarmă în camerele lor, dar sigur, acestea sunt recomandări generale, pe care fiecare familie le poate modifica în funcție de particularitățile ei.

Care versiune se potrivește familiei voastre?

Trebuie să cunoaștem recomandările specialiștilor, să le respectăm, dar în același timp, trebuie să decidem în funcție de nevoile familiei noastre și de felul în care copilul crește cum urmează să ne creștem copiii. Unele familii au nevoie de mai multă intimitate, altele au nevoie de mai multă distanță. Nu înseamnă că e vorba de mai puțină iubire, ci manifestată diferit și nu trebuie să judecăm din prisma noastră.

Poate unele familii se odihnesc mai bine dormind împreună, în timp ce pentru alte familii, somnul separat este potrivit. Până nu încerci, nu cunoști ce e potrivit vouă. Oricare ar fi alegerea făcută de părinți, trebuie să evităm să aplicăm metode crude, de a lăsa copilul să se „călească” plângând singur, acestea fiind foarte controversate de toți specialiștii zilelor noastre.