De ce să NU îți pedepseşti copilul: motive care îți vor da de gândit

„Răzbunarea aduce cu sine mai multă furie, nu reprezintă o descărcare nervoasă decât, poate, pe moment. Pe termen lung, însă afectează negativ sănătatea psihică.” Frank Bond

Când te enervezi pe copiii tăi pentru comportamentul lor greșit, cel mai simplu mod de a reacționa este să folosești pedeapsa – cum ar fi: să îi trimiți în camera lor, să le iei jucăriile preferate sau chiar să îi lovești. Deși ar putea părea că ți-ai atins obiectivele și ai oprit comportamentul nepotrivit, psihologii cred că pedepsirea aduce doar rezultate temporare. Aceștia sugerează folosirea altor modalități eficiente de creștere a copiilor care te pot ajutape termen lung.

De ce pedeapsa este considerată o greșală atât pentru tine, cât și pentru copiii tăi

Poate reprezenta o exagerare.

De obicei, simți nevoia de a pedepsi, atunci când copilul tău, conștient sau inconștient, te rănește cu acțiunile lui. În acest caz, este foarte greu să rămâi calm, așa că începi să folosești metodele tale de pedepsire pentru a-l face să simtă și el această durere. Aceste izbucniri de emoții negative te afectează atât pe tine, cât și pe copilul tău și pot duce de fapt la unele consecințe grave, cu afectarea emoțională pe termen lung, inclusiv leziuni fizice.

Este ușor să pedepsești.

Pedeapsa este cea mai ușoară formă de comunicare cu copiii tăi – ei fac ceva care nu-ți place și tu faci ceva care nu le place, la  schimb, fără negocieri și fără explicații. Acest lucru ar putea fi cu adevărat tentant, deoarece nu necesită niciun efort din partea ta, dar acesta nu este cu siguranță modul corect de a crește o persoană fericită și sănătoasă.

Pedeapsa distruge ideea de a dezvolta autodisciplina.

Scopul principal al creșterii copilului este creșterea unei persoane care să fie pregătită să ia propriile decizii pe baza experienței sale. Dar dacă îți pedepsești adesea copiii și nu le vorbești despre consecințele acțiunilor lor, aceștia nu vor putea înțelege ce este bine și ce este greșit și nu vor putea lua decizii folosindu-și propria minte în viitor.Acești copii nu au, de obicei, niciun fel de autodisciplină sau simț al empatiei, deoarece nimeni nu i-a învățat aceste lucruri esențiale, ceea ce va avea efecte negative asupra relațiilor lor viitoare.

Pedeapsa nu schimbă comportamentul copilului tău.

Copiii nu pot învăța atunci când simt frică, când nu există respect sau când sunt rebeli. Si, exact așa simt ei când îi pedepsești. Așadar, chiar dacă ai putea crede că îi înveţi un comportament adecvat cu pedepsele tale, de fapt le trimiți un mesaj simplu – „Ați făcut ceva greșit și aceasta este consecința acestui comportament”. Acest mesaj pune un copil într-o poziție incomodă, atunci când nu știe cum să-și dea seama singur care este comportamentul corect. Datorită acestui fapt, emoțiile lor negative se pot înăbuși și pot apărea mai târziu atunci când situația se repetă.

Pedeapsa scade stima de sine a copilului tău.

În majoritatea cazurilor, copiii răspund la pedeapsă în felul următor – „Părinții mei nu mă iubesc și trebuie să fie ceva în neregulă cu mine”. Chiar dacă nu intenționezi să îți faci copilul să se simtă rău, pedeapsa o va face oricum. Nu este de mirare că acest lucru poate afecta sănătatea mintală a copiilor tăi și îi poate lăsă cu probleme psihologice grave pentru tot restul vieții.

Pedeapsa promovează frică.

Dată viitoare când vrei să-ți pedepsești copilul, pune-ți o întrebare simplă – „Vrei să se teamă de tine? Cel mai probabil, răspunsul tău va fi un „NU”.  Ideea este că pedeapsa creează întotdeauna o relație bazată pe frică. În această relație, copiii devin anxioși, deoarece se îngrijorează de ceea ce ar face părinții lor dacă observă un comportament inadecvat. Desigur, copiii tăi s-ar putea comporta ca niște îngeri atunci când ești în preajmă, dar pur și simplu, din frică și nu pentru că au înțeles cu adevărat greșelile lor anterioare. În spatele tău, cu siguranță vor acționa la fel.

Pedeapsa vă ruinează relația.

Pedeapsa nu reprezintă o relație de iubire. Dimpotrivă, creează un zid infinit între tine și copiii tăi. Acest zid de neînțelegere și agresivitate ascunsă face ambele părți nefericite și nemulțumite de rolurile lor familiale. În consecință, pedeapsa îți reduce eficacitatea ca părinte. Deci, când copiii tăi vor crește, nu vor apela la tine și nu vor cere sfaturi sau ajutor. În schimb, vor căuta iubirea în alte locuri, dintre care unele s-ar putea dovedi a fi greșite.

Pedeapsa invită la rebeliune.

Pedeapsa poate fi, de asemenea, ineficientă, deoarece duce la emoții greșite. Când copilul tău face ceva rău, cu siguranță ai prefera să se simtă vinovat de acțiunile lui și să dorească să-și schimbe comportamentul în bine. Dar, în ciuda speranțelor tale, ei se simt renegați și uneori încep să se comporte chiar mai rău decât înainte.

Motivul este destul de simplu – un părinte autoritar care folosește pedeapsa frecvent, îi face doar să-și dorească să rănească și să gândească lucruri mult mai grave sau cum să nu fie prins dată viitoare.

Pedepasa sugerează că puterea poate rezolva orice.

În ochii copiilor tăi, tu ești cea mai mare sursă de putere și autoritate. Deci, dacă abuzezi de forța fizică și mentală asupra lor pentru a-ți impune pedepsele, ei vor crede că acest lucru este în regulă și că așa ar trebui să se comporte toată lumea. Acest comportament oferă o rețetă perfectă pentru intimidare – la rândul lor, copiii tăi ar putea, de asemenea, să-și arate puterea asupra celor care sunt mai slabi sau inferiori lor, precum și să creadă că pot obține orice doresc folosindu-și puterea.

Ce ai putea să faci în loc să pedepsești:

• Gândeşte strategic. Dacă știi că copilul tău este predispus să acționeze, în timp ce tu faci anumite lucruri, încearca să planifici lucrurile dinainte – pentru a le distrage atenția.
• Arată-i dragostea ta. Uneori, când copilul tău este furios, tot ce trebuie să faci este să spui: „ Aș putea să te îmbrățișez chiar acum!”. În acest caz, copilul tău probabil va uita motivul comportamentului lui greșit și se va grăbi să-ți arate cât de mult te iubește.
• Folosește pauze scurte. Regula de aur aici este de un minut pentru fiecare an de vârstă al copilului tău – de exemplu, un copil de 3 ani ar primi 3 minute într-un time-out. Această scurtă perioadă de timp vă va ajută pe amândoi să vă liniștiți și să vă dați seama cum să vă descurcați mai bine.
• Află motivele comportamentului greșit. Doar vorbește cu copilul tău când are o dispoziție bună și întreba-l de ce se comportă în acest mod. Ar putea există un motiv bun pentru comportamentul lui și, cel mai probabil, copilul va fi gata să îți împărtășească, dar numai dacă ești gata să îi asculți.

• Stabiliți regulile împreună. Data viitoare când vei discuta despre treburile pe care copilul tău a uitat să le facă din nou, nu te purta ca un părinte autoritar care stă întotdeauna în picioare. În schimb, lăsă-i pe copii să stabilească ei înșiși regulile. Ei ar putea să-și facă propriile sarcini sau să-și stabilească limitele în ceea ce privește cantitatea de online pe care o urmăresc în fiecare zi. Acest lucru i-ar ajuta să învețe autodisciplina într-un mod mai bun.
• Învață-i să-și ceară scuze. Când copilul tău se comportă rău, este foarte ușor să-ți pierzi cumpătul și să folosești cuvinte grele pentru el. Dar dacă simți că ai mers prea departe când îl certai, respiră adânc și spune că ai greșit și îți pare rău. A arata copiilor tăi că toată lumea face greșeli și a-i învăța să-și ceară scuze poate fi cel mai important exemplu dintre toate.
• Discută cu ei despre asumarea responsabilității pentru acțiunile lor. Pedepsirea copilului pentru că a vărsat accidental un pahar de lapte nu va fi cel mai bun mod de a-l crește. Dar arătându-le că ar trebui să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor, asumându-ți la rîândul tău responsabilitatea pentru greșelile tale, vei fi un bun exemplu de urmat și așa vei ajuta la o modelare corectă a comportamentului lor.