Comportamentul parintilor supraprotectivi

Nu cred ca exista parinte care nu ar face absolut orice pentru a-si proteja copilul si pentru a-l apara de pericole. De asemenea, fericirea si confortul copilului este vital pentru un parinte. Nimic anormal pana aici. Insa sunt situatii in care, din dorina de a proteja cat mai mult copilul, putem cadea intr-o capcana. Aceea de a deveni un parinte hiperprotector.

Cum arata un parinte hiperprotector?

Il recunosti imediat in parc dupa cum ii spune copilului sau ca ar fi mai bine sa nu se dea pe tobogan pentru ca ar putea fi periculos, sau dupa cum il indruma sa nu faca aia sau cealalta, dupa care ii arata copilului cum trebuie sa se joace pentru a fi in siguranta. In general, parintii hiperprotectori sunt parinti anxiosi care, la randul lor, ajung sa aiba copii anxiosi.

Parintii hiperprotectori ajung pana la a face multe lucruri in locul copilului din dorinta de a-l proteja si menaja cat mai mult. Nu ii permit sa se implice in jocuri care i se par parintelui ca ar prezenta un grad de risc, cat de mic. Nu ii incurajeaza independenta de teama ca, nefiind mereu in preajma copilului, acesta sa nu pateasca ceva rau. Altfel spus, ii controleaza intreaga viata, face alegeri in locul lui (pentru ca parintele stie mai bine ce-i trebuie copilului), nu ii incurajeaza iesirile cu prietenii, pentru ca astfel nu il mai poate controla. Pe cat posibil, ii alege si prietenii care i se par mai potriviti. Parintii hiperprotectori sunt aceia care se sacrifica pentru copii, mamele in special, considerand ca aceasta este menirea lor. Din acest motiv, copilul devine unica prioritate, neglijandu-si statutul de femeie si sotie. O alta caracteristica a parintilor hiperprotectori este ca nu considera ca odrasla lor greseste, avand mereu o scuza pregatita. Din acest motiv, nici nu ii atrage vreodata atentia copilului pentru ca acesta sa-si corecteze un anumit comportament. De asemenea, evita sa responsabilizeze copilul de mic, de teama sa nu-i incarce programul sau sa-i rapeasca din timpul de joaca.

Care sunt efectele acestui stil parental asupra dezvoltarii copilului?

Din pacate, efectele negative apar destul de timpuriu si se observa si la varsta adulta. Copiii cu parinti hiperprotectori ajung sa fie mereu dependenti de cineva, nu stiu si nu pot sa traiasca singuri. Si asta pentru ca nu au incredere in fortele proprii, fiind obisnuiti sa se bazeze mereu pe altcineva. Tocmai din acest motiv vor cauta mereu sa arunce vina pe altcineva si nu isi vor asuma responsabilitati. Au tot felul de temeri si sunt foarte precauti in relatiile cu ceilalti. Nu au curajul sa accepte provocari si sa se aventureze decat daca stiu cu certitudine ca este ceva sigur. Le este foarte greu sa ia decizii pentru ca nu au acest exercitiu.
Acesti copii vor trai cu spaima ca lumea e plina de pericole si ca ei nu se pot descurca pe cont propriu. De foarte multe ori sunt bolnaviciosi pentru ca parintii sunt extrem de precauti in a-i feri de boli, iar aceasta obsesie ii duce exact acolo unde nu-si doresc. Sunt acei copii despre care se spune ca au fost crescuti intr-un “glob de sticla”.
Din pacate, la maturitate, sau chiar mai devreme, sunt nevoiti sa paraseasca globul si nu vor fi deloc pregatiti pentru ceea ce ii asteapta.

Text: Psiholog Loredana Andrei