Stilurile parentale
Cu siguranta, toti parintii isi doresc sa ofere copilului tot ce este mai bun. Doresc sa-i ofere iubire, protectie, o buna educatie si convingerea ca se poate descurca in viata. Fiecare parinte alege sa isi creasca copilului fie in maniera in care el a fost crescut, fie total diferit, fie dupa un model ales din carti sau din societate. Unii aleg un stil parental mai bun, altii, mai putin bun.
Ce reprezinta stilul parental?
Stilul parental se refera la modul in care parintele reuseste sa imbine dragostea pentru copil cu disciplinarea acestuia. Nu putem construi oameni doar cu dragoste, ci si cu reguli si disciplina. Ideal ar fi ca iubirea sa fie de ajuns, insa copiii au nevoie de mai mult de atat pentru a deveni adulti responsabili si adaptabili.
Stilul parental este influentat de educatia parintelui, de mediul din care acesta provine, de varsta si de personalitate, de credintele si valorile in care crede. Desi este foarte posibil ca cei doi parinti sa aiba stiluri parentale diferite, pentru ca provin din familii si medii diferite, ideal ar fi ca parintii sa adopte acelasi stil parental pentru a nu deruta si dezechilibra copilul.
Stilul autoritar
Parintele are asteptari foarte mari si este de parere ca disciplina este mai importanta decat dragostea. Sigur ca parintele isi iubeste copilul, insa este de parere ca manifestarile de iubire sunt bine-venite cand copilul doarme pentru ca altfel „isi va lua nasul la purtare”.
Parintele autoritar nu este foarte receptiv la nevoile copilului, el decide pentru copil in majoritatea cazurilor si nu considera necesar sa se consulte cu acesta. Nu este darnic cu incurajarea si lauda, nu-i arata copilului ca este mandru de el si nu-l consoleaza cand se confrunta cu un esec. Isi controleaza excesiv copilul.
Un astfel de copil va deveni un adult perfectionist care nu concepe ca a gresi este omenesc si nu se va putea bucura de viata decat daca se va dovedi a fi perfecta.
Stilul permisiv
Acest stil parental este exact opusul celui autoritar, copilul nu are reguli de respectat si nici limite impuse. Nevoile copilului sunt deosebit de importante, parintele devenind hiperprotector. Isi recompenseaza copilul fara a tine cont de comportamentul sau si nici nu-l atentioneaza cand acesta mai sare calul. Acest tip de parinte alege sa protejeze copilul de orice consecinta a comportamentului sau. Cu asa o educatie, copilul va deveni un adult cu toleranta scazuta la frustrare, care se va impotrivi normelor, va fi furios si frustrat cand nu va obtine ceea ce isi doreste, insa va avea mare incredere in sine.
Stilul perfectionist
Acest stil seamana cu cel autoritar, insa aici parintele isi doreste cu orice pret un copil perfect care sa realizeze totul repede si exceptional. Din acest motiv, parintele isi va critica frecvent copilul, il va compara mereu cu alti copii mai buni si va impune reguli foarte stricte.
Acest copil va deveni un adult nesigur care nu va avea incredere in sine si va simti mereu ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor celor din jurul lui.
Stilul neimplicat
Acest stil presune asteptari mici sau deloc de la copil, interactiuni rare, discutii si mai rare. Parintele nu este interesat de activitatile copilului, iar copilul nu are reguli si nici limite, nu i se atrage atentia cand greseste.
Acest copil va fi un adult lipsit de incredere in fortele sale, va face cu greu fata scolii si va intampina dificultati la integrarea in societate.
Stilul democratic
Parintele stabileste limite si reguli precise, ce nu vor fi impuse, ci explicate si argumentate copilului. Parintele democratic desfasoara activitati cu copilul tinand seama si de parerile si dorintele acestuia. Are asteptari si cerinte realiste de la copil. Un copil educat astfel va fi mai independent, isi va exprima opiniile, dar va accepta si criticile celorlalti.
Binenteles ca fiecare parinte este liber sa aleaga ce stil parental doreste pentru a-si educa copilului, insa trebuie sa faca acest lucru cunoscand efectele pe care stilul abordat le va avea asupra dezvoltarii micutului.
Text: Psiholog Loredana Andrei
