Gáspár György : „Bullying-ul este o reală epidemie relațională în rândul copiilor și adolescenților”

Bullying-ul reprezintă o problema de sănătate publică în grupurile de școlari și adolescenți cu o largă manifestare atât în cadrul mediilor școlare, cât și în afara lor. Există studii care au identificat că stilul parental și implicarea scăzută a părinților predispun tinerii implicați în aceste acte agresive de hărțuire. Complexitatea acestui fenomen de bullying tot mai des întâlnit necesita atenție și acțiune eficientă din partea tuturor adulților răspunzători de copii,  cadre didactice și membrii ai comunității,  mai ales dacă vorbim de martori ai agresiunii. Implicarea activă are că scop dezvoltarea unor strategii și programe educaționale, de prevenție și siguranță în ceea ce privește copii care se confruntă cu orice formă de suferință fizică și / sau emoțională. 

Bullying-ul direct sau fizic include comportamente de agresivitate, lovire, tachinare, îmbrânceli, porecliri, jigniri, amenințări și, potrivit studiilor este mai intalnit în rândul băieților. Bullying-ul indirect, relațional sau emoțional are ca scop stima de sine scăzută, batjocură, deteriorarea imaginii prin exludere, bârfa, dezvăluirea de informații personale și intime, fiind întâlnit cu frecvență și în mediul online, practicat mai mult de fete.

Statisticile prezentate de mai multe ONG-uri naționale, printre care și Salvați Copiii România, ne arată că fenomenul este extrem de des întâlnit, chiar dacă nu toată lumea cunoaște conceptual definiția termenului de „bullying“, ne dezvaluie Gáspár György, psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional. Ce este bullyingul, care sunt cauzele acestui fenomen şi ce trebuie să facă părinţii copiilor agresaţi, dar şi cei ai căror copii sunt agresori, aflaţi în rândurile de mai jos.

Fenomenul bullying a luat o mare amploare și încă mai există persoane care nu înțeleg despre ce este vorba. Cum ați descrie bullying-ul?

Bullying-ul sau intimidarea agresivă implică unele comportamente fizice, verbale și nonverbale prin care o persoană sau un grup de persoane lezează o altă persoană. De cele mai multe ori, este vorba despre violența îndreptată asupra unui copil sau adult care, din varii motive, se află într-o inferioritate (are o situație financiară precară, o dizabilitate motorie, o problemă de sănătate mintală, supraponderabilitate etc.). În zilele noastre, bullying-ul se poate manifesta atât în offline, cât și în online. La fel ca umilirea din viața reală, cyberbullying-ul poate implica etichetări, ironii și alte cuvinte batjocoritoare, ce se manifestă cu intenția de a-i face rău unei alte persoane. Partea cea mai tristă este că persoana agresată ajunge să trăiască sub teroarea amenințării, ceea ce-i perturbă în modul cel mai serios activitatea cognitivă și fizică, crescând major riscul pentru stări de anxietate și depresie.

Este suficientă o lege care să interzică răspândirea acestui fenomen în rândul elevilor?

Legea este o parte importantă din procesul de recunoaștere și eliminare a fenomenului, iar ea trebuie aplicată și respectată. Existența unui astfel de cadru legislativ ne arată că bullying-ul nu este doar o fantomă printre problemele adevărate, ci o reală epidemie relațională în rândul copiilor și adolescenților.

Primul mare pas a fost făcut, dar acum urmează alți pași, la fel de importanți, pentru a determina schimbări vizibile în viețile elevilor din România. Deoarece, chiar dacă regulamentul elevilor dintr-o școală prevede sancțiuni pentru cei care înfăptuiesc acte de bullying, de aici și până la luarea măsurilor concrete mai este cale lungă. Evident, cazurile grave (pe care toată țara le află de la emisiunile de știri) sunt cercetate, inclusiv penal. Dar nenumăratele acte mici de bullying rămân necunoscute, deși uneori ele se perpetuează cu anii și – prin persistența și durata lor – provoacă răni mentale și emoționale tot așa de mari ca bullying-ul pe care-l vedem expus la TV.

În ce medii se întâlnește cel mai des bullying-ul?

Observațiile făcute în cadrul studiilor de specialitate ne arată că bullying-ul este prezent în acele medii în care nivelul de inteligență emoțională și relațională este extrem de scăzut – și acesta se situează foarte jos ca o consecință a lipsei de igienă psihologică. Un copil crescut într-un sistem familial bogat în resurse materiale și agresivitate, dar sărac în afecțiune și grijă emoțională poate dezvolta, în timp, un repertoriu comportamental definitoriu pentru bullying.    

Care sunt cauzele și consecințele bullying-ului?

La baza comportamentelor umilitoare stau o serie de emoții și sentimente, pe care făptașul nu știe cum anume să le gestioneze, așa că adesea pune în practică strategiile pe care le-a învățat acasă ori în alte contexte sociale semnificative. Nicio ființă umană cu o bună sănătate mintală nu se trezește cu gândul de a-i face rău unui alt suflet de om. Sistemul cognitiv și relațional al făptașului a fost virusat din cauza experiențelor negative la care a fost supus și trauma rezultată îl conduce la o atitudine de tip sociopat.

Ce sfat le-ați oferi părinților al căror copil este victima bullying-ului?

Cultivarea inteligenței relaționale este la fel de importantă ca citirea, scrierea și aritmetica. În secolul XXI, nu este suficient să-i echipăm pe copii doar cu achiziții cognitive; aceștia au nevoie și de un set de abilități de relaționare care să-i ajute să se protejeze, să fie capabili să pună limite și să nu se ferească a spune „NU“ sau „STOP“. Adesea, părinții vor avea nevoie să fie, în primul rând, ei înșiși educați în mod corespunzător, pentru a le oferi copiilor sprijin și suport emoțional și relațional.

Cărțile de parenting ne indică faptul că există câțiva pași concreți pe care părinții îi pot aplica.

Primul este acela de a fi atenți la starea emoțională a copilului. Adesea, se întâmplă ca cel mic să nu povestească acasă ce i s-a întâmplat la școală sau în altă parte, de aceea este de datoria adultului să evalueze în mod constant temperatura emoțională a celui mic. Apoi, emoțiile necesită o abordare inteligentă, una în care să-i creăm copilului un spațiu relațional în care acesta să se poată exprima. Frecvent, părintele needucat din punct de vedere relațional reacționează la emoția copilului cu furie, judecată sau dezaprobare, îndepărtând astfel copilul și dizolvând spațiul de siguranță dintre ei. Al treilea pas este sprijinul oferit copilului, pentru ca acesta să-și verbalizeze emoțiile. Mai exact, părintele ascultă empatic și îi transmite copilului că toate trăirile sale au sens. Abia după ce ne-am ocupat de partea afectivă, putem recurge la a discuta cu copilul despre posibile soluții sau strategii de autoapărare. Iar aici, dacă avem nevoi, este indicat să cerem ajutor consilierului școlar sau unui psiholog specializat în terapia copiilor și adolescenților.     

Dar părinților al căror copil este agresor?

Evit să-i împart pe copii (ca ființe) în „victime“ și „agresori“, deoarece este vorba despre comportamente de victimă și de agresor, ceea ce înseamnă că este nepotrivit să limităm personalitatea copilului la un set de comportamente. Ambii copii necesită sprijin și suport din partea părinților și a specialiștilor. Așa cum am mai menționat, făptașul este adesea un copil cu multiple traume psihologice, iar implicarea sa în comportamente agresive este un indicator de suferință sau, mai metaforic spus, un strigăt de ajutor. Așa că nu ajută să pedepsim copilul care s-a implicat în comportamente agresive, fără să-i oferim și un cadru de vindecare emoțională și educație relațională.

Bullying-ul se manifestă diferit la fete și la băieți?

Se pare că băieții sunt mai des expuși la bullying decât fetele, potrivit unor cercetări efectuate la nivel internațional, chiar dacă adesea simt mai multă rușine și, de aceea, recunosc mai greu că sunt agresați de alți copiii. De asemenea, băieții se implică mai des în comportamente de bullying fizic și sexual, decât fetele. Pare, însă, că nu există diferențe de gen în ceea ce privește cyberbullying-ul. 

Care sunt cele mai frecvente comportamente de bullying?

Bullying-ul fizic, verbal, social, electronic.

Ce trebuie să știe un copil agresat (victimă a bullying-ului)?

Că abuzul de niciun fel nu este parte din normalitate. Că nimeni – indiferent de cât de mult ar fi greșit – nu merită să fie expus la o nicio formă de bullying. Că este important să ceară ajutor de la părinți, profesori și persoanele cu competență în sănătatea psihică și emoțională. A ascunde actele de violență din cauza rușinii poate părea o idee salvatoare, dar în mod cert este una dintre cele mai puțin sănătoase alegeri, deoarece asta poate complica și mai mult situația.