Părinţi indisponibili emoţional
Unii copii trăiesc drame ale copilăriei pe care puțini oameni le văd din exterior. Aceștia își cresc bine copiii în ochii celorlalți, nu îi agresează, nu îi bruschează, nu le vorbesc urât (deși nu e exclus), cu toate astea, se transformă în adulți cu puternice traume emoționale, în urma cărora au dificultăți în relaționarea cu ceilalți, au o imagine deformată despre sine și în general, trăiesc o viață „pe avarii”. Viața ambelor baricade este una grea, lipsită de bucurie.
Cum recunoaștem un părinte indisponibil emoțional?
Părintele indisponibil emoțional poate păstra aparențe de normalitate, dar adesea pot apărea următoarele semnale:
- Evită să stea cu copilul său. Deși orele de muncă s-au prelungit considerabil în toate ariile, părintele echilibrat nu vede ca o corvoadă ca după o zi de muncă să își ia copilul de la grădiniță, creșă, școală, bunici sau bonă. Pe de altă parte, părintele indisponibil emoțional, își lasă cu oricine, oricât și oricum, copilul, găsind orice motiv pentru a nu sta cu el.
- Îi găsește doar defecte. Copilul părintelui indisponibil emoțional mereu deranjează, încurcă, supără, din orice motiv. Rar este lăudat sau încurajat. Desigur, copilul nu are nicio vină, doar îi este greu părintelui să îl gestioneze pentru că nu are resurse interioare pentru asta.
- Îi este greu să se joace cu el. Un părinte indisponibil emoțional nu știe cum să se lase prins în joacă, îi este greu să se prostească, tăvălească, fugărească, nefiind ceva care vine natural, de la sine.
De ce ajung unii oameni să fie indisponibili emoțional?
Părintele indisponibil emoțional este la rândul lui un copil care nu a cunoscut dragostea părintească autentică, care nu a fost învățat că este valoros, suficient de bun, important și validat, dar a dezvoltat anxietate, nesiguranță, îi este frică de atașament emoțional, din moment ce relația cea mai importantă, de bază, cea cu părinții a fost una ce i-a adus suferință și neîncredere. Consideră că toate relațiile de iubire sunt dureroase.
Cel mai frecvent, oamenii aceștia fac copii din greșeală sau de gura lumii, nefiind o dorință profundă, născută din prea multă iubire interioară. Le e greu să interacționeze cu cel mic, din moment ce nu știu nici măcar să interacționeze cu propria persoană și nu le pot oferi un model comportamental pentru că nu au primit unul favorabil la rândul lor și nici nu și-au rezolvat dificultățile emoționale.
Cum pot fi ajutați atât copiii cât și părinții?
Părinții indisponibili emoțional trec prin mai multe stări în acest rol. Oscilează între nepăsare, frustrare, vinovăție, ranchiună, ură și în același timp, un sentiment instinctiv de iubire față de proprii prunci. De aceea e nevoie de multă discreție atunci când un părinte indisponibil emoțional își cere ajutorul sau își spune Of-ul. Nu poți să îi spui pur și simplu „Fii mai implicat” pentru că e ca și cum i-ai spune unui om să meargă pe apă. Nu știu cum, nu au fost învățați cum, dar o pot face prin ajutor specializat și susținerea celor din jur.
În primul rând, nu judeca! Nu cunoști lupta omului, nu știi câte eforturi face zi de zi, nu înțelegi situația. Dacă nu poți spune o vorbă bună sau veni cu o soluție, atunci păstrează tăcerea. În al doilea rând, arată compasiune. Fă ca vorbele tale să îl facă pe acest părinte să se relaxeze, să vorbească, să fie înțeles și ascultat cu adevărat. Au nevoie de zonă de confort, de exemple de bunătate și iubire necondiționată.
Oricum ai alege să te raportezi, pentru acești oameni poți fi parte din soluție sau să adâncești mai tare suferința. Tu ce fel de om vrei să fii?
