Tabuurile din relaţia părinţi-copii
”Să trăiești cuvintele dincolo de sensurile lor. Să trăiești sensurile dincolo de suferințele lor… ”
Familia reprezintă mediul natural al copilului, influența fiind esențială asupra dezvoltării acestuia, mediu ce diferă de la o familie la alta datorită societății pe care o reflecta și pe de altă parte datorită structurii interioare a individului. Copilul mic nu are alt univers în afara de familia sa. Mediul familial îl satisface în măsura în care răspunde nevoilor lui elementare de afecțiune și de protecție, condiție importantă în construirea noii personalități a tinerei ființe, pentru a ști unde să se situeze în raport cu ceilalți, să se polarizeze din punct de vedere sexual, ajungând să aibă în siguranță primele sale experiențe sociale și sexuale.
Familia mai asigură și mediul în care copilului nu îi este greu să se afirme, să crească, să evolueze pentru propria lui autonomie. Există medii care permit copilului – ființă în evoluție, anumite experiențe, însă există altele care închid personalitatea copilului, într-un spațiu strâmt, sau îl sufocă cu o tandră admirație, ambele medii fără îndoială, oferind iubire, însă o iubire ce sufocă dezvoltarea și creșterea. Fiecare familie are propriile credințe, propriile tabuuri legate de viață, de dragoste, de felul în care se cresc copii, de sexualitate, de moarte.
Primul și cel mai puternic dintre toate este cel legat de sexualitate, de nuditate. Vei auzi poate opinii de tipul: de ce trebuie să știe un copil despre sex sau e prea mic să afle lucrurile astea, trebuie să rămână nevinovat, să se bucure de copilărie…de aici rezultând de fapt rușinea, jena adultului din propria lui copilărie, atunci când sexualitatea reprezenta un secret murdar, obscen.
Pentru a ne ajuta copiii este nevoie, cu siguranță, să devenim noi maturi și deschiși, mai mult decât au fost părinții noștri. Informat corect, copilul este și mai protejat, știind la rândul lui cum să se protejeze. Apar momente în care copilul pune distante, nu mai vrea să fie îmbrățișat, pupat. Apare o limitare a gesturilor de afecțiune, de mângâiere, în relațiile părinților cu copii de sex diferit.
Este normal să existe un spațiu individual, o autonomie, o separație. O intimitate ce trebuie respectată de ambii, atât părinte cât și de copil. E nevoie de a păstra regulile de politețe învățate în primii 7 ani de viață ai copilului, reguli ce funcționează și în societate, iar acasă iubirea, bunul simț, respectul pentru părinți și persoanele în vârstă fiind ceea ce face diferența și ajuta în dezvoltarea și maturizarea copilului.
Un alt tabu îl reprezintă dormitul împreuna, sau așa cum este numit astăzi sub termenul de co-sleeping, controversat de altfel, ce pare departe de normele și ideea de creștere și dezvoltare sănătoasă a copilului. Lăsând la o parte faptul că prin acest concept, relația de cuplu a părinților are mult de suferit, partenerii pierzându-și intimitatea și apropierea, copilul are și el nevoie de partea lui de independență. Sigur că fiecare mamă simte cum este cel mai bine pentru copilul ei și pentru ea, iar dacă doarme alături de el, nu înseamnă că ea se opune creșterii lui, sau nevoii lui de autonomie. Este diferit de la familie la familie. Poate că este greșit să gândim că într-o familie cu mulți copii, unde spațiul este redus, că lucrurile pot scăpa de sub control, într-un sens anormal. Relația de familie e importantă, modul în care se raportează unii la ceilalți în vederea dezvoltării unei vieți armonioase.
Vom încerca să discutăm cu copiii cât mai firesc ceea ce ține de sexualitate, le vom explica pe înțelesul lor, însă nu vom recurge la explicații directe sau glume indecente, etc.
Un alt tabu se refera la alăptatul timp îndelungat. Există voci cunoscute care recomandă alăptatul până la vârsta de 2-3 ani sau chiar și mai mult. Unele mame refuză să spună că încă alăptează, de teama să nu fie judecate, sau cine știe chiar acuzate că își țin copii prea mult la sân, că le creează dependență emoțională. A nu alăpta din varii motive, nu înseamnă că ești o mamă mai puțin bună!
Divorțul părinților: cât și cum le spunem copiilor din relația părinților, au ei voie să știe ce se ascunde în relația părinților, sau spunem că ei nu înțeleg pentru că sunt mici? Sigur că pentru copil este important ca mama să fie împreună cu tata. Divorțul fiind un lucru traumatizant atât pentru părinți, cât mai cu seamă pentru copil. Copilului trebuie să i se dea asigurări că el este și va rămâne copilul amândurora, că părinții vor fi întotdeauna părinții lui și că el a fost adus pe lume din iubire. Desigur că sunt și multe cazuri în care nu se întâmpla așa, ajungându-se la situații dramatice. Chiar dacă se ajunge în situația de divorț, copilul trebuie să știe ce înseamnă familia și cum să se raporteze la familie în general, părintele încercând pe cât posibil să ajute ca imaginea familiei să nu fie una distrusă, să creeze stări de tristețe sau mai rău.
Poate unul dintre cele mai dureroase tabuuri este cel legat de moarte. Cum putem explica copiilor acest lucru?
Fără să facem mare caz, pe înțelesul lor, în termeni simpli, adecvați vârstei pe care acesta o are. Nu este nevoie să îl confusezi cu privire la moarte. Fii atent la termenii pe care îi folosești, deoarece copii sunt atenți la nuanțe, vor alipi ideea de moarte, de ”despărțire”, de ”plecare”, de ”somn adânc” și va fi mai greu să scoți din mintea lui ideile care apar. Să fim alături de el, să-l ascultăm și să îi dăm explicațiile de care are nevoie pentru a nu se speria.
Suntem o societate în care ritualurile au o mare însemnătate și acest lucru ajută mult copilul în a înțelege mai bine și a fi mai ușor adaptabil la pierdere. Unele tabuuri sunt bune, altele nu, niciodată nu vom fi complet lipsiți de ele, fac și vor face parte din viața noastră.
