Dacă un bărbat înşală dar nu părăseşte familia, este mai puţin vinovat?

A defini infidelitatea, în acest mileniu, pare a fi dificil. Ce reprezintă de fapt infidelitatea și din punctul de vedere al căruia dintre parteneri vorbim?

Dacă te vei raporta la infidelitate, din punct de vedere feminin, ai putea fi considerată infidelă dacă ai stat pe rețelele sociale și ai privit de mai multe ori postările unui bărbat cu sex-appeal sau care are o inteligență deosebită? Sau dacă te uiți la un serial, și îți place actorul,și visezi? Sau dacă te uiți  la instructorul de sport, care are un corp de invidiat și începi a avea fantezii, că acesta te mângâie, te alintă, îți oferă cea mai tare partida de sex virtual din viața ta…Ori atunci când se întâmplă să pleci din relația actuală, la întâlnirea cu el?

Să vorbim acum și din punct de vedere masculin, ce anume te face infidel: oare gândul la colega de serviciu, inaccesibilă; la postările cu gândurile și imaginile unei femei frumoase; sau dacă îți imaginezi cum este să faci dragoste cu o femeie care arată ca în visele tale cele mai frumoase? Sau momentul în care o inviți în oraș la un ceai?

Când începe infidelitatea?  La momentul intenției sau la momentul actului în sine?

Știm că pentru a exista o relație e nevoie de doi parteneri. Mai știm că nu există un singur responsabil pentru tot ce se întâmplă în relația voastră. Dacă la începutul relației, limitele fidelității nu au fost clar definite și a funcționa doar pe principiul că el/ea este a mea pe vecie, poate însemna o rigiditate în gândire, o îngrădire a tuturor trăirilor celuilalt. Suntem oameni și pe parcursul unei vieții în cuplu, ar trebui să fim conștienți de faptul că fiecare om se schimbă. Dacă la începutul relației nimic nu părea să ducă vreodată cu gândul la imaginea infidelității, vezi ce se întâmplă după o perioadă de câțiva ani sau mai mult, după apariția copiilor și creșterea responsabilităților, după apariția din ce în ce mai des a frustrărilor, a nevoilor neîmplinite.

 Suntem în secolul vitezei…Într-un secol în care relațiile nu se mai repară. În care iubirea are prea puține cuvinte de spus. În care relațiile se consumă rapid și nesatisfăcător de multe ori. În care dorința de nou, de altceva, de o împlinire, pe care nu o cauți acolo unde trebuie, poate să facă mai mult rău.

Infidelitatea este ceva ce se întâmplă între două persoane, asemenea și relației de iubire. Infidelitatea caută să echilibreze anumite nevoi, dorințe ajunse la un anumit grad de tensiune interioară, de neîmplinire. Teama bărbatului de a vorbi cu soția despre fanteziile lui, frica că va fi  blamat, jignit, strivit în toată masculinitatea lui îl vor determina să meargă în afara relației, acolo unde a avea o fantezie, a fi privit cu admirație, reprezintă pentru el o sursa de încărcare afectiv-emoțională.

În general infidelitatea este privită doar la nivel de sex. Dar ce facem cu restul nevoilor nesatisfăcute: de apreciere, de valorizare, de acceptare, de sprijin, încurajare, stimulare, de confirmare, de respect, apropiere, de comunicare la nivel de cuvânt sau de atingere? Pe care nu le mai găsești la partener. Sau pe care nu mai are disponibilitatea/nu mai vrea /nu mai are dorința să ți le ofere. Sigur și aici valabil în ambele sensuri!

Ce faci însă când știi că el a înșelat și cu toate acestea rămâne în relația de cuplu?

Poți ierta ceea ce a făcut? Te simți mai puțin dezamăgită pentru că s-a reîntors? Te simți învinsă sau învingătoare? Este mai puțin vinovat că rămâne? Poți accepta că ceea ce s-a întâmplat este vină comună? Sau vei avea tendință de a arunca toată vina în spatele lui? Sau a celeilalte, pe care o acuzi, o blamezi, în ideea că altcineva este de vină pentru ceea ce se întâmplă în relația ta? Merită să rămâi în relație, se mai poate ”repara”?

Dacă funcționează însă modelul rămânerii în familie pentru copii, poate fi o greșeală la fel de mare. Pentru simplul motiv că a rămâne într-o relație care a murit de mult sau e pe cale să moară, doar de dragul copiilor, face rău și vouă și lor deopotrivă. Copiii vor învăța că a rămâne într-o relație defectuoasa este un model de urmat și că așa este familia: un loc fără iubire, fără înțelegere, unde nu există comunicare, în care reproșurile există în fiecare moment, în amalgam cu toate celelalte lipsuri  descrise mai sus și vă vor urma exemplul.

De ce se  ajunge la infidelitate? Adică sa nu mai fi credincios în dragoste. De fapt, întrebarea ar fi: mai există dragoste? Sau există orice în relația voastră , mai puțin iubire? Oare omul care produce suferința nu poate fi în aceeași măsură un om care suferă?

Atunci când ai nevoie de alinare, când suferi, cauți vindecare. Dacă acasă  nu poți găsi disponibilitate pentru suferința din tine, nu este de mirare că vei căuta în altă parte vindecarea.

Infidelitatea este indicele unei relații aflate în suferință

Ambii parteneri suferă, însă cel care acționează este cel care nu mai poate suporta, deoarece este mai vulnerabil, oferind astfel și celuilalt șansa de a deveni conștient de nevoile lui și de propria suferință. Pe moment, acest lucru poate fi dureros, însă privind în perspectivă, poate fi benefic ambilor parteneri. Și atunci, cine pe cine înșală, cine judecă și cine are suferință mai mare?

Să te reîntorci în familie, după ce ai înșelat, îți creează un șir întreg de sentimente de vină, de rușine, de emoții nicicând înțelese de cel de lângă tine, care nu mai este dispus să îți vadă partea bună, care îți pot fi puse pe tava la mic dejun, prânz și cină.

Să îți asumi o infidelitate din dorința de a-ți repara suferința, reprezintă un act de curaj. Însă, când te reîntorci în familie, va trebui să fii conștient de modul în care va reacționa partenerul, dacă va fi dispus să șteargă totul cu buretele sau dacă vei deveni ținta ironiilor și a discreditării în fața copiilor și a societății.

Motivele pentru care mulți bărbați înșală și se reîntorc în familie, pot fi diverse: de la situația socială, la beneficii materiale, la imagine, la așa zisa siguranța, la copii ..sau pentru că ”Așa sunt bărbații”, la fel cum și femeile care îi primesc înapoi în relație după ce au fost infideli, au motive la fel de complexe: bani, siguranță, confort, nume, copii…

Nu aducem azi un omagiu infidelității, însă pentru a nu ajunge în acest punct este nevoie de mai multă implicare din parte ambilor parteneri, de o comunicare asertiva, de acceptare, de respect, de  apreciere, de deschidere la noile tendințe, de ASCULTARE  a nevoilor celuilalt, în fapt, de o relaționare complexă în tot ceea ce reprezintă relația dintre bărbat și femeie. 

În concluzie, cine poate spune care este mai vinovat în relație: cel care înșală sau cel înșelat…?