Ce faci când copilul refuză să meargă la şcoală

Relația copiilor cu școala se schimbă uneori de la zi la zi chiar și de multe ori părinții sunt mai confuzi decât sunt copiii. Avem tendința să gândim fiecare vorbă a copilului nostru, ne consumă nopțile, ne îngrijorăm și ne facem tot felul de scenarii, ca să aflăm că cei mici au trecut deja (poate chiar în aceeași zi) peste ceea ce îi măcina. Așadar, ce facem când cel mic spune că nu mai vrea să meargă la școală? Cum să abordăm această situație dificilă?

De ce sunt așa de schimbători?

Preferințele copiilor se schimbă de la zi la zi, ce azi le face mare plăcere, mâine e demodat, ce și-au dorit cu ardoare luni de zile, poate fi uitat în câteva zile. Sunt mai mulți factori care îi fac pe ei așa de nehotărâți. 

În primul rând, cresc sub influența directă a anturajului. Dacă azi toți copiii de vârsta lor se joacă un anumit joc, și-l doresc și ei pentru a fi în rândul celorlalți, chiar dacă nu e neapărat pe gustul lor. Oricât le-ați explica în cadrul familiei că nu trebuie să fie la fel ca ceilalți, trebuie să încerce de câteva ori pentru a se convinge că nu tot ce e la modă trebuie să le și placă.

În al doilea rând, sunt în etapa vieții în care trebuie să experimenteze tot ce le iese în cale pentru a-și forma personalitatea. Curiozitatea lor trebuie profund încurajată, dar ghidat pentru a evita situațiile cu adevărat periculoase.

Cel mai important aspect al instabilității lor e faptul că sunt în plin proces de creștere. Uneori sunt hormonali, alteori dramatici, câteodată aparent lipsiți de rațiune, cu toate astea trebuie să știe că părinții lor îi iubesc necondiționat și fac cât de multe pot pentru a-i ajuta să treacă peste situațiile dificile.

Care sunt semnalele care chiar ar trebui să ne îngrijoreze legate de școală?

Mici șicanări cu colegii, diferențe de opinie cu cadrele didactice, un temperament vulcanic, acestea fac parte din viața de elev, dar sunt câteva semnale de alarmă care arată că ceva serios se întâmplă, iar copilul are nevoie urgent de ajutorul și atenția părinților și a cadrelor didactice.

• Plânge des sau are accese de furie. Dacă brusc și aparent fără motiv, copilul pare dat peste cap, refuză să vorbească, atunci trebuie adusă în discuție și o situație legată de ceva ce s-ar fi putut întâmpla la școală. Dacă în continuare nu vorbește, căutați să aflați părerea învățătoarei sau dirigintei.
• Stă mult în pat, mănâncă puțin. De asemenea, în această situație trebuie să aflați despre ce ar putea fii vorba la școală. Puteți solicita și o întâlnire cu psihologul unității.
• Orice discuție legată de școală îl indispune. Nu e vorba de lipsa de entuziasm, ci pur și simplu nu găsește niciun motiv de bucurie la școală.
• Își pierde interesul pentru tot ceea ce înseamnă dezvoltare cognitivă. Nu mai e pasionat de materiile care odată îi plăceau, nu mai vrea să învețe nimic.

Cum treceți peste momentele tensionate?

În primul rând, copilul trebuie să știe că părinții îi sunt aproape orice s-ar întâmpla și sunt dispuși să îl ajute fără să îl judece. Ascultați cu atenție, fără să interveniți și nu reduceți suferința lui la nimic. Oricât de nesemnificative par problemele lor față de ale noastre, cei mici au dreptul să se plângă, să le fie greu și să aibă nevoie de susținerea noastră necondiționată.

Mai departe, ajutorul specializat e o opțiune care necesită a fi luată în considerare cu seriozitate. Uneori, cei mici se simt rușinați, intimidați și nu vor să vorbească cu părinții, dar pot discuta cu un psiholog. Acesta îl ghidează pe cel mic pentru a depăși situația dificilă și oferă părinților resurse pentru a-l susține pe copil în lupta lui de zi cu zi.