Cum trebuie gestionată absența unui părinte din viața copilului

Copiii se atașează în primii ani de părinți, indiferent de caracterul acestora, că sunt calzi și iubitori, sau reci și distanți. Această legătură invizibilă se manifestă mult timp după ce părintele iese din viața celui mic, indiferent că îl părăsește sau că moare.

Crizele de plâns sunt normale

În prima etapă, crizele de plâns ale copilului sunt absolut normale și nu trebuie inhibate. Cel mic trebuie alinat, consolat, însă psihologii recomandă să nu i se distragă atenția prin alte activități, să nu fie ținut ocupat cu activități externe doar pentru a nu-și manifesta durerea. Cu timpul, aceste stări se răresc, dar se poate intala tristețea, irascibilitatea și chiar depresia.

Amintirile hrănesc durerea

Este normal ca micuțul să rememoreze amintirile cu părintele dispărut și să simtă nevoia de a revedea fotografii cu acesta, însă nu trebuie ca situația să fie dusă la extrem. Aici este o limită foarte fină care, în loc de vindecare, poate adânci trauma. Dacă la început amintirile vor contrasta puternic cu prezentul și vor provoca durere, în timp acestea vor deveni pansament pentru suflet și vor hrăni afectiv copilul. În cazul unui părinte care a murit, nu se recomandă a se ridica un altar, deoarece prea multe fotografii și lucruri ale acestuia păstrează familia ancorată în trecut și va fi imposibil să treacă în următoarea etapă de viață.

Idealizarea nu este benefică

Este normal ca în urma unei pierderi să avem tendința de a idealiza persoana respectivă, însă nu este o atitudine sănătoasă. După un timp, atunci când durerea se diminuează, trebuie să rememorăm atât amintirile frumoase, cât și cele mai puțin plăcute. Psihologii sfătuiesc părintele să aibă această abordare asupra situației deoarece, în cazul apariției unui părinte vitreg, copilul nu se va adapta cu ușurință.

Copilul nu are un handicap

În momentul în care un părinte dispare din viața copilului, cei din jur tind să preia rolul acestuia și să-l protejeze într-un mod exagerat. Această situație trebuie administrată cu multă responsabilitate pentru că, din dorința de protecție, i se poate creea un handicap copilului. Astfel, cel mic se poate simți diferit de ceilalți, poate simți că îi lipsește esențialul pentru a continua firesc viața și acest aspect are urmări negative asupra capacității sale de dezvoltare.

Când se apelează la psiholog

Astfel de pierderi în copilărie pot cauza traume majore la maturitate. Perioada copilăriei este cea mai importantă perioadă din viața unui om, este momentul în care se construiește personalitatea și nu trebuie ignorată. Părintele rămas alături de cel mic trebuie să fie foarte atent la comportamentul micuțului și să se folosească de povești terapeutice, de filme în care se prezintă cazuri similare și, în funcție de vârstă și de nevoi, este important să apeleze la consiliere psihologică.

Vindecarea poate dura ani

După orice pierdere urmează o perioadă de doliu psihologic, iar această perioadă poate să difere de la caz la caz, în funcție de felul în care este administrată situația. Părintele nu trebuie să-și reprime emoțiile și durerea în fața celui mic, dar nici nu trebuie să-l împovăreze și mai mult cu stările sale. Este o situație complexă de viață care, în majoritatea cazurilor, necesită consiliere psihologică, atât pentru părinte, cât și pentru copil. Vindecarea poate dura ani de zile și rana se poate cicatriza lăsând semne adânci în personalitatea adultului de mai târziu.

Abandonul provoacă furie

Dacă un copil este părăsit de părinte va dezvolta frica de abandon și toate sentimentele și emoțiile descrise mai sus vor deveni confuze și, în timp, se pot amprenta cu ură, furie și durere. Părintele rămas alături de copil va avea o misiune și mai dificilă în acest caz. El va trebui să-l ajute pe copil să trăiască pierderea în timp ce iartă abandonul. Trebuie să fie conștient că există riscul major ca cel mic să dezvolte și la maturitate teama de abandon, aspect care poate să-i afecteze în mod negativ felul în care va interacționa cu persoanele din jurul său.

Reapariția părintelui absent poate provoca bucurie și furie deopotrivă și este un punct în care cel mic are nevoie să fie ajutat să-și exprime emoțiile cu sinceritate. Părintele revenit trebuie să fie sincer cu copilul, să-i arate înțelegere, siguranță, încredere și mai ales răbdare.

Citeşte şi Lucruri care fac viata de parinte mai usoara