Trauma divortului

Un studiu recent arata ca in Romania unul din cinci cupluri ajung sa divorteze. Motivele pentru care aceste cupluri ajung la divort sunt in majoritate necunoscute, deoarece aproximativ 65% din aceste cupluri consimt de comun acord separarea, fara a argumenta de ce o fac sau doar la modul general se invoca nepotrivirea de caracter. Cei ce invoca anumite cauze atunci cand ajung la notar sau in instanta de judecata sunt in numar mult mai mic si cele mai cunoscute cauze de divort invocate sunt: infidelitatea, alcoolismul, violenta fizica sau verbala.

Divortul este asociat cu o crestere a depresiei deoarece oamenii experimenteaza pierderea partenerului cu pierderea sperantelor, a viselor si o schimbare totala a stilului de viata.

Etapele emotionale ale divortului

Decizia de a incheia o relatie poate fi traumatica si plina de emotii contradictorii. Au fost identificate stadii emotionale tipice cu care se incheie o relatie. Despartirea nu este rezultatul unui incident. Procesul de rupere emotionala de obicei se intinde pe mai multi ani. Fiecare face lucruri diferite pentru a incerca sa se distanteze de fostul partener in timp ce divorteaza. Un raspuns comun la divort este cautarea de razbunare. Trecerea peste aceste traume implica acceptarea, concentrarea pe viitor si asumarea responsabilitatii pentru propriile actiuni (atat in prezent, cat si in timpul casatoriei).

Etapele sintetizate ale unui divort pot cuprinde:

Deziluzia uneia dintre parti (1-2 ani inainte de divort) determinata de:

– sentimente de nemultumire, resentimente, pierderea increderii;
– probleme reale dar nerecunoscute;
– lipsa de reciprocitate;
– frica, negare, vinovatie;
– dragoste, furie, depresie, durere;
– exprimarea nemultumirii (8-12 luni inainte de divort);
– tensiune, vinovatie, angoasa;
– decizia de a divorta (6-12 luni inainte de divort);
– crearea de distanta emotionala;
– experimentarea sentimentelor de negare, depresie, stima de sine scazuta, furie;
– victimizarea reciproca;
– furie, tristete, vinovatie, anxietate pentru familie si viitor;
– hotararea de a divorta (inceperea procesului legal);
– separarea fizica;
– separarea emotionala;
– facerea publica a deciziei;
– panica, frica, rusine, vinovatie, vina, actorie, demonstrativitate;
– acceptarea (in timpul procesului legal sau dupa);
– ajustari fizice si emotionale;
– acceptarea ca mariajul nu a fost fericit;
– recastigarea unui sentiment de putere si control, crearea unor planuri pentru viitor;
– descoperirea de noi talente si resurse;
– starea de spirit buna ce poate accepta medierea si, poate, ganduri de impacare;
– noi inceputuri (la 2-3 ani dupa procesul legislativ);
– partile au trecut de la vina si furie la iertare si la respect;
– intelegere, acceptare, integritate.

Experientele femeilor si ale barbatilor in divort

Se cunoaste faptul ca femeile initiaza divortul de doua ori mai des decat barbatii si aproximativ 90% dintre mamele divortate au custodia copiilor, insa mai mult de jumatate dintre acestea nu primesc sprijin pentru copii de la tatii lor, unele dintre ele traind la limita saraciei. Dupa divort, femeile experimenteaza mai putin stres si o mai buna adaptare decat barbatii deoarece ele observa mai repede problemele din casnicie si se simt usurate cand aceste probleme se termina. Femeile se bazeaza mai mult pe sistemele de asistenta sociala si ajutor de la altii, pe cand barbatii sunt mult mai orgoliosi si isi doresc mult mai repede o noua mamica pentru copil. Spre deosebire de barbati, femeile adauga mai rapid noi roluri in viata lor, ceea ce contribuie la cresterea stimei de sine. Femeile care lucreaza si isi plaseaza copiii in ingrijirea barbatului ajung sa fie stigmatizate, pe cand barbatii aflati in aceeasi pozitie atrag de multe ori sprijin si compasiune. Barbatii se confrunta de obicei cu probleme de adaptare emotionala mai mari decat femeile si se recasatoresc mai repede.

Care sunt efectele divortului asupra copiilor?

In ultimii ani, cercetarile au dovedit ca efectele negative ale divortului asupra copiilor au fost mult exagerate. Copiii cu parinti divortati pot suferi de depresii, tulburari de comportament, pot avea probleme cu scoala sau cu legea. S-a demonstrat ca starea conflictuala de dinaintea divortului afecteaza mai mult sau mai putin  copiii, in functie calitatea relatiei pe care copilul o are cu fiecare dintre parinti inainte de separare, de intensitatea si durata conflictului dintre parinti si de capacitatea parintilor de a se concentra pe nevoile copiilor in divortul lor. Impactul pierderii unui parinte nu este probabil sa fie diminuat prin introducerea de parinti vitregi, deoarece nimeni nu poate inlocui mama sau tatal (naturali). Copiii supusi la separarea parintilor pot trai sentimente de abandon (se tem ca vor fi abandonati de unul dintre parinti, traiesc cu teama ca altcineva va avea grija de ei etc), furie si ostilitate, depresie, letargie, imaturitate, vina, refuz.

Cand durerea, discordia, egoismul sau nefericirea isi fac loc in inima cuiva, se naste convingerea ca divortul il va elibera. Cu toate acestea, de multe ori, opusul este adevarat. Ca atare, o decizie de acest fel trebuie gandita de doua ori inainte de a fi luata.

Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala