Tulburările sexuale si de sexualitate de la A la Z

”Tulburările de dinamica sexuală (TSD), sunt tablouri clinice psihiatrice, de intensitate nevrotică,  aparținând grupului tulburărilor psiho sexuale caracterizate prin anomalii în sfera desfășurării actului sexual propriu zis și/sau în sfera libidinală (dorința, pulsiunea, sau apetitul sexual).”(Psihiatrie-V Predescu,1998).

Spre deosebire de deviațiile sexuale, TSD sunt trăite conștient, penibil, cu dezvoltarea unor stări anxios-depresive, care duce la disperare, asociată cu teama de a nu se afla problema pe care o are, existând riscul să fie disprețuit sau neapreciat.

Tulburările de dinamica sexuală sunt diagnosticate, atunci când tulburările sunt cauzate exclusiv sau în cea mai mare parte de factori psihologici și când factorii organici sunt disproporționați cantitativ și nu pot explica pe deplin boala.

De multe ori TSD, apar ca urmare sau preced o boala psihică- depresie, reacții de adaptare, nevroze, tulburări de personalitate. Diagnosticul tulburărilor psihogene de dinamica sexuală se va face cu precădere prin excludere. Orice boală organică cronică severă duce cu timpul la apariția TSD cu scăderea libidoului.

Există ,de asemenea, o multitudine de boli implicate în disfuncțiile erectile: bolile infecțioase, cardiovasculare, renale, pulmonare, genetice, endocrine, plus diverși alți factori externi care contribuie la lipsa erecției: alcoolul, drogurile, anumite medicamente, diverse intervenții chirurgicale sau traumatisme, etc.

În DSM III R, este descris un ciclu complet al răspunsului sexual cu următoarele faze:

    -faza apetitivă -faza dorinței de activitate sexuală, însoțită de fantezii sexuale;

    -faza excitației sexuale (a arousalului sexual ) care corespunde erecției masculine și lubrifierea secretorie a organelor genitale feminine;

     -orgasmul consta în ejaculare la bărbat și contracții vaginale la femeie ( nu întotdeauna resimțite subiectiv!) și o senzație de plăcere.

    -faza de rezoluție -relaxare și satisfacție după actul sexual.

Când apar tulburări ale primei faze pot fi de hipersexualitate sau din contră, scădere până la dispariția libidoului.

În faza a doua și a treia au importanță clinică inhibițiile – ejacularea întârziată, frigiditatea sau scurtarea duratelor, cu ejaculare precoce.

 

 

 

Din punct de vedere psihologic, reacția la TSD are o multitudine de simptome: depresie, anxietate, rușine, vinovăție, tulburări de concentrare, frustrare și iritare, somatizări, tulburări de somn. Individul poate dezvolta două tipuri de stări și anume una de evitare, evitând sau amânând actul sexual, ajungând astfel la o scădere a libidoului, sau chiar o reprimare a acestuia. Cea de a doua stare este reprezentată de o detașare față de actul sexual numită ”atitudine de spectator”- anticipând eșecul și făcând interpretări eronate. Un rol important aici îl joacă anxietatea de performanță.

Desigur că, un rol important are partenerul în desfășurarea actului sexual. Atunci când preludiul lipsește, sau nu este ceea ce și-ar dori fie unul fie celălalt partener, stimulii psihici fiind insuficienți, nu se pot realiza fazele a doua sau a treia, însă nu putem spune că există o TSD, aici fiind mai degrabă nevoie de consiliere maritală. Un rol important are de asemenea partenera aflată față în față cu un eșec. Nemulțumirea, jignirea  față de actul ratat poate avea efecte psihologice negative pe termen lung. Tot în același cadru se pot înscrie și  următoarele tipuri de disfuncții sexuale:
Disfuncții al fazei apetitive – hipofuncțiile – inhibiția dorinței sexuale sau indiferența sexuală și constau în diminuarea sau lipsa interesului ,dorinței și atracție pentru activitatea sexuală, neexistând o boala asociată. Se poate lega de diferiți factori psihogeni sau organici asociați debutului.

Hipersexualitatea patologică – satiriazis la bărbați și nimfomanie la femei, are cauză organică (tumori, AVC-uri, encefalopatii), mai ales după o perioadă de normalitate. Se referă la nevoia de a avea un număr relativ mare de contacte sexuale. Atunci când există o cauză psihogenă, actul sexual având doar o valoare simbolică, de contact, ajungând să fie compulsiv , pentru un număr mare de acte cu diverși parteneri și cu dezinteres total pentru aceștia.

Disfuncții ale fazei de excitație – insuficiențele fazei – se manifestă ca impotență la bărbați și deficit de lubrifiere și frigiditate la femei.

Acestea țin doar de latura psihologică și se diagnostichează doar în condițiile unui preludiu satisfăcător.

Disfuncții ale orgasmului atunci când la bărbat apare ejacularea precoce sau prematură, prin  producerea orgasmului într-un timp foarte scurt de la începerea actului sau chiar înaintea intromisiunii.

Inhibițiile orgasmice – constau în întârzierea sau chiar absența orgasmului față de durata obișnuită a unui act, chiar dacă orgasmul poate fi obținut la bărbat, prin alte mijloace.

Mai există  dispareunia funcțională – durerea în timpul actului sexual și vaginismul funcțional care este dat de contractura puternică a musculaturii vaginului și care are cauze psihogene.