Cum depasim sentimentele de vinovatie?

V-ati simtit vreodata vinovat pentru ceva ce nu ati facut sau nici macar nu ati gandit ca ati fi putut fi in stare sa faceti?

Gandurile ce insotesc vinovatia (mai mult sau mai putin justificata) au puterea de a pune stapanire pe mentalul nostru si de a ne canaliza energia intr-o directie gresita. Starea ce insoteste experienta unei situatii ce ne incarca cu vinovatie este, de asemenea, o stare negativa, incarcata de nervozitate, sentimente de neputinta, senzatii de rau general. Vinovatia este, in general, creata de un mod particular de a gandi lucrurile si, de regula, este autodeterminata. Sentimentul isi are radacinile in ego, este de fapt un sentiment pe care „alegem” sa il experimentam. Temerile nejustificate (ca, de exemplu, teama de a nu fi acceptati de colegii din grupul nostru social) ne provoaca sentimente de vinovatie deoarece credem ca nu putem fi la inaltimea pretentiilor impuse de cei din jur, dar totodata ne si canalizeaza gresit in zona de a nu face niciun efort pentru a demonstra contrariul.

Vinovatia este adesea cauzata de probleme, aspecte, situatii care nu au fost abordate in mod deschis. O abordare deschisa, comunicarea, efortul spre intelegerea situatiei duce la eliberare sau la reducerea vinei pe care uneori ne-o asumam mult prea „usor”. Vinovatia mai este insotita de un sentiment de datorie sau responsabilitate fata de ceva sau cineva anume. Ne simtim vinovati pentru ca simtim ca datoram ceva si acest fapt ne conduce spre a ne canaliza energia pentru a indeplini strict aceste lucruri si uitam, de fapt, de responsabilitatea de a ne face sa ne simtim bine in propria piele, cu propriile noastre dorinte si simtiri sau de a face lucruri pentru noi insine. Problema pe care o percepem ca fiind nerezolvata si care ne acapareaza cu totul intr-atat incat sa ne simtitm vinovati de neindeplinirea sau nerezolvarea ei este, de fapt, doar suprafata lucrurilor. Din punct de vedere psihologic, exista problemele nerezolvate sau alte sensuri ale acelor lucruri de care noi ne simtim vinovati, pe care nu le cunoastem sau nu putem sa le accesam din cauza unor blocaje sau incapacitatii de a depasi sau de a ne elibera de acest sentiment. Descoperirea problemei de baza si gasirea unor modalitati de a aborda, intelege, reflecta si a le accepta conduc la construirea increderii si aprecierii de sine.

Intelegerea vinovatiei presupune confruntarea cu ea si constientizarea

– experimentarea sentimentului in totalitatea lui presupune atat faptul de a simti cum ne inunda si pune stapanire pe noi, cat si faptul de a intelege de ce. De ce ii permitem vinei sa ne stapaneasca? De ce alegem acest lucru?
– canalizarea, focusul pe aspecte pe care sa le putem face de acum incolo in locul lucrurilor pe care le-am facut (sau nu le-am facut) si care ne-au adus in aceasta stare de vinovatie; sarcini, prioritizarea de sarcini, planificari si incadrarea lor in parametri de realism (ce, cat si cum putem face, astfel incat sa trecem peste etapa de vinovatie);
– regasirea valorilor, aspecte din viata noastra care sunt cele mai importante pentru noi, ce apreciem cel mai mult, oameni, sentimente, oportunitati, actiuni si angajamente pe care le pretuim, iar pentru fiecare dintre acestea ce dorim sa implicam sau sa oferim sau cu ce suntem dispusi sa contribuim.

Se spune ca partea buna a vinovatiei – ca sentiment uman – este data de faptul ca aduce cu sine un grad mai mare de empatie cu altii, iar datorita acestui fapt se pot constientiza masuri corective sau de imbunatatire a unor aspecte ce tin de viata omului. Cum uneori vina ne acapareaza fara sa ne dam seama prea mult de acest fapt, iertarea si auto-iertarea sunt esentiale pentru viata, pentru aducerea bucuriei de viata, a unor relationari sanatoase etc. Nu putem trai timp indelungat intr-o credinta prin care ne condamnam singuri. Vina aduce cu sine durere sufleteasca si este auto-distructiva. Vina provoaca furie si resentimente, depresie si boli si il impiedica pe individ sa acceada catre success, placere si relatii armonioase si sanatoase, tinandu-l blocat in trecut si impiedicandu-l sa mearga si sa priveasca spre un viitor optimist. Sentimentul de vina ar trebui sa fie distinct de cel de rusine, de a te simti inferior, sentiment de inadecvare etc. Stima de sine scazuta poate duce la dificultati de a percepe sau de a ne concentra pe ceea ce determina vinovatia. Rationalizarea, constientizarea, auto-examinarea pot ajuta temporar, dar nu ating valoarea auto-iertarii. Acceptarea responsabilitatii si luarea de masuri de remediere imbunatatesc stima de sine.

Sfaturi pentru alungarea sentimentelor asociate vinei:

• In urma rationalizarii, este indicat sa ne asumam si responsabilitatea si sa gasim auto-impacare pentru acest lucru: „Bine, am facut acest lucru…”
• Povestiti sau tratati in mod deschis ceea ce s-a intamplat, inclusiv descrieti ceea ce ati simtit atat inainte, cat si in timpul intamplarii sau dupa.
• Analizati care au fost nevoile dumneavoastra la acea vreme, daca au fost indeplinite si daca nu au fost, din ce motive nu au fost indeplinite.
• Analizati care au fost motivele dumneavoastra si ce anume a determinat comportamentul, care a fost catalizatorul actiunilor si daca va reaminteste de ceva din trecut etc. Tratati in mod deschis acest subiect, povestiti atat despre actiuni, fapte, cat si sentimentele implicate, gandurile si starile asociate.
• Daca ati identificat greseli in anumite actiuni, reflectati asupra modului in care au fost tratate, judecate, pedepsite sau iertate. Ce te-a facut sa te simti rusinat, vinovat?
• Evaluati standardele prin care va judecati. Sunt valori ale parintilor, prietenilor, sotului sau ale credintei personale?
• Ganditi-va la moduri de impacare a situatiei – scuze, multumiri, intelegere, apreciere etc. – si impartasiti sincer si deschis cu prietenii ceea ce s-a intamplat, ceea ce ati simtit. Secretul prelungeste sentimentul de vinovatie si rusine.
• Priviti inapoi la convingeri sanatoase, ganduri, sentimente care au condus unele actiuni la un rezultat mai dorit.
• Racordati asteptarile la realitate. Nu va asteptati la perfectiune; perfectiunea este iluzorie. Omul face greseli, dar nu intotodeauna face numai rau. Aveti in vedere circumstantele de constientizare, nivel de maturitate si experienta la momentul respectiv si reflectati asupra lor.
• Daca aveti sentimente de vinovatie persistente, dificultati in auto-iertare, senzatie de rau persistent in legatura cu ceva ce nu puteti depasi de unul singur, apelati la un psihoterapeut.

Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala