De ce doare despartirea. De ce doare suferinta atat de puternic

Apropierea, obisnuinta, atasamentul fata de o persoana sunt determinante ale unei stari de confort psihic. Ele aduc bucurie, stare de bine, echilibru, energie, perspective. Apropierea fizica aduce cu ea informatii despre celalalt pe care le receptam cu simturile noastre: vaz, auz, miros, gust, tactil, informatii pe care le pastram in memorie pentru mult timp deoarece ne-au produs o stare de bine.

 

Imi amintesc mirosul ei….zambetul….mersul…

Simt si acum fiorul care mi-l producea atunci cand ma atingea…

Avea o privire calda…vorbele duioase…

 

Dintr-un motiv sau altul, nu mai avem langa noi persoana iubita, persoana care ne-a activat toate aceste simturi determinand starea de placere si bine, iar tot ce am acumulat de-a lungul timpului ( cu cat relatia a fost de durata, trairile intense , timpul de calitate petrecut impreuna) se transforma in amintiri, amintiri ce vor ramane mult timp vii, pana altceva le va inlocui treptat. Chiar daca uneori iti doresti ca aceste amintiri sa nu existe, sau sa poata fi uitate mai repede, pentru ca iti tulbura existenta, iti ingreuneaza traseul de urmat, acest lucru nu este deloc usor. Procesul este unul anevoios si de lunga durata chiar si pentru o persoana echilibrata. Chiar si un proces terapeutic nu face minuni repede. Starea de confort o regasim dupa trecerea unei perioade de timp in care va interveni obisnuinta de a nu mai simti ceea ce simteam atunci cand persoana iubita era prezenta. Nu este numai un proces psihic ci si unul fiziologic, deoarece si corpul acumuleaza amintiri. Si corpul este confuz nu numai mintea. Si corpul simte lipsa placerilor provocate de apropierea de cel drag.

 

Ma zvarcoleam in pat…il cautam…

Intindeam mana sa il cuprind…dar nu mai era acolo…

 

Despartirea poate provoca efecte asemanatoare cu ale doliului. Etapele doliului sunt universale si fiecare om le experimenteaza la un moment dat pe parcusul vietii. Ele apar la persoanele care au pierdut pe cineva drag dar si la cele care se confrunta cu o boala terminala.

Exista 5 stagii ale acestui proces si ele au fost propuse pentru prima data de Elisabeth Kübler-Ross in anul 1969:

Negarea . Negam realitatea in care ne aflam atunci cand ne provoaca suferinta ca un mod de aparare care ne ajuta sa facem fata socului momentului. Este un raspuns temporar care ne ajuta sa trecem peste momentul aflarii unei vesti dureroase. (moartea cuiva drag, sau aflarea cuiva drag intr-o faza terminala de boala)

Furia. Dupa ce efectele negarii au inceput sa se uzeze, realitatea si suferinta reapar. Acum durerea se transforma in furie si vom avea furie catre obiecte, persoane straine, prieteni sau familie, sau chiar o indreptam spre persoana care a murit sau care sufera de o boala grava. La nivel rational intelegem ca nu este vina omului respectiv. La nivel emotional insa, nu ne putem controla acele resentimente orientate catre cel care ne-a parasit sau ne-a facut sa suferim prin problema sa de sanatate. Ne simtim vinovati pentru ca suntem furiosi, iar aceasta vina ne face si mai maniosi.

Negocierea. In aceasta etapa, persoana confuza de-a dreptul de cele ce i se intampla si neajutorata, incearca sa preia din nou controlul asupra situatiei. In secret facem un pact cu Dumnezeu pentru a nu se intampla nenorocirea. O sa ma rog de trei ori pe zi…

Depresia. Se intalnesc doua forme ale depresiei: tristetea si regretul. Suntem tristi ca nu mai este langa noi, ca nu mai putem impartasi clipe dragi impreuna, sau chiar datorita schimbarilor care intervin brusc in viata noastra si regretam ca nu am putut sa fim mai mult timp impreuna. Nu exista tratament sau sfat miraculos pentru iesirea din aceasta situatie, insa cuvintele calde, suportul emotional si reasigurarea ca va fi bine, venita de la o persoana apropiata.

Acceptarea. Etapa de acceptare este cea care vine pentru unii mai devreme, pentru altii mult mai tarziu. Unele persoane pot ramane blocate pentru mult timp in fazele de negare, furie si depresie. Acceptarea aduce cu sine o stare de calm, dar ramanem totusi retrasi si nu mai savuram cu aceeasi dorinta contactele sociale.

 

Sfaturi:

• Sprijinul celor din jur de-a lungul acestui proces este foarte important;
• Fuga de durere pe care avem tendinta de a o avea in astfel de situatii nu va face decat sa intarzie procesul de vindecare;
• Inlocuirea imediata sau in scurt timp a imaginii persoanei dragi cu o alta persoana va cauza si mai multa suferinta, deoarece atat mintea cat si inima si corpul necesita a fi pregatite pentru noi experiente;
• Pacea si bucuria se vor reinstala natural in viata noastra daca acordam timp acestui proces de rupere si pana vom intelege sau vom simti cum sa devenim completi din nou.

 

Citeste si Greseli pe care sa nu le faci dupa despartire

 

Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog