De cat timp este nevoie pentru a putea trece peste o despartire?

Din diverse motive, multi oameni ajung la divort sau separare. In cele mai multe cazuri nu este deloc o decizie usoara si perioada ulterioara separarii nu este scutita de partea ei de greutati si tulburari emotionale. Insa, odata cu trecerea timpului, lucrurile reintra in normalitate si pentru unii regretul se diminueaza in intensitate intr-un timp mai scurt, pentru altii, regretul, sentimentul de vinovatie, sau tristetea vor persista pentru o perioada indelungata.

Depasirea compromisului

Atunci cand ajungi la concluzia ca impreuna nu reprezinta decat un compromis sau mai multe, pana la o decizie de separare, nu mai e mult. Nu este o regula in acest sens, iar cand spun asta ma refer atat la cupluri care au rezistat mai mult de 15 ani, dar si la cupluri care au experimentat compromisul cateva luni, in ambele situatii decizia de separare s-a conturat (mai repede sau mai tarziu) ca solutie. Atunci cand compromisul este evident si nu exista placerea de a face lucrurile impreuna, de a face alegeri impreuna, planuri pentru viitor care sa priveasca cresterea relatiei si satisfactia, buna-starea partenerilor implicati, ci dimpotriva nu exista lucruri comune sau planuri comune – niciunul dintre parteneri nu va fi satisfacut in acea relatie, niciunul dintre parteneri nu va avea ce isi doreste, etc. In cele din urma, partenerii ajung sa constientizeze ca traiesc o viata pe care nu o doresc iar relatia, in sine, le erodeaza fericirea.

In situatia in care partenerii ajung la astfel de decizii dupa cateva luni sau un an, sau un timp relativ scurt, apare intrebarea “Cum de au reusit atat de repede sa isi dea seama ca nu se potrivesc”? Dar in situatia cand partenerii au convietuit o perioada lunga de timp impreuna si totul parea a fi perfect in legatura cu relatia, ramanem oarecum mirati de o astfel de decizie care apare ca solutie pentru fericire. La inceputul relatiei partenerii pot exprimenta o compatibilitate mare, se completeaza reciproc, se protejeaza, invata unul de la celalalt, cresc si se maturizeaza impreuna, ajung sa aiba copii, isi fac planuri de viitor, construiesc impreuna. Dar pe masura ce relatia se reduce la indeplinirea de obligatii sau nevoi, partenerii pot constata ca farmecul pasiunii a inceput sa paleasca, ca dragostea care i-a unit la inceput si care parea destul de puternica nu se mai regaseste decat in respectul reciproc si compasiune, iar emotia aceea sublima care ne face fericiti tradusa prin expresia – fluturi in stomac – a disparut si nu mai poate fi adusa inapoi, parca nu a existat niciodata, parca nu eram tot Noi cei implicati, parca am uitat cum sa facem sau ce sa facem ca s-o readucem inapoi, parca nu mai vrem sau parca ni se pare chiar ciudat sa mai gandim acolo…      

Regasirea sinelui

Cu respect fata de ceea ce a fost odata, pentru dragostea care a unit sufletele si destinele lor, partenerii incearca sa gaseasca modalitati de a merge impreuna pe o cale care sa nu ii desparta.  

Un model inspirational, in trecerea peste despartire, gasim pe blogul personal al Erinei Pavlina. Aceasta ne ofera povestea ei de viata si unele detalii descriptive care m-au surprins in mod placut. Una din afrmatiile sale o redau mai jos:

“Cand doua persoane ajung la o bifurcatie de drum, au de ales din urmatoarele 3 optiuni: fie stau in picioare si depun efort ca sa nu se piarda unul pe celalalt reinventand astfel o cale, fie unul renunta la calea lui ca sa o ia pe calea celuilalt care devine cale comuna, fie se depart si fiecare merge pe drumul lui ajungand astfel sa se indeparteze unul de celalalt. Daca partenerii stau linistiti si se complac in stuatia existenta, se vor impotmoli mai mult si mai mult, se vor adanci in tristete, vor lasa ancora jos, iar barca lor nu va mai pluti lin pe raul vietii. Cand un partener renunta la calea proprie pentru a merge pe calea partenerului dar nu o agreaza si nu crede in ea, va ajunge sa aiba resentimente, va trai cu un sentiment de pierdere si regret, sau nefericire. Daca partenerii ajung la concluzia ca fiecare trebuie sa urmeze o alta cale, atunci ei trebuie sa isi onoreze alegerea acestei cai si sa nu o considere un esec, ci sa investeasca din nou dragoste pe acest drum, deoarece este vorba de onorarea si respectarea sinelui superior, a misiunii tale, a adevarului in care crezi, a identitatii tale”.

Povestea de viata de mai sus continua sa imi mentina reflectia si respectul si prin modalitatea de a ajunge la decizia de separare si anume – ambii parteneri au luat aceasta decizie impreuna –“Ne-am dat drumul si am inceput sa mergem pe caile noastre separate. Asta nu inseamna ca ne-am pierdut din vedere unul pe celalalt. Asta nu inseamna ca drumurile noastre nu se mai ating in unele privinte. Dar acum suntem liberi sa ne plimbam liber fara compromisuri. Este un sentiment eliberator si puternic”.

Si totusi, de cat timp este nevoie pentru a putea trece peste o despartire?

Raspunsul este unul care nu implica o unitate de timp clar definita si incadrata, ci doar cateva referinte asupra constientizarii de sine:

• Separarea nu inseamna un esec. Daca ai luat decizia de a urma un alt drum in viata, nu lasa stresul sau depresia sa se instaleze si cauta factori de suport – prieteni, cunostinte, grupuri cu care sa te afiliezi si unde sa te simti acceptat(a) , iubit(a) si apreciat(a) pentru ceea ce esti, ce faci sau poti sa faci sau cine esti.
• Accepta si intelege emotiile inerente despartirii: frica, tristetea, anxietatea, sentimentul de singuratate, panica, etc.
• Utilizeaza aceste emotii pentru motivare, schimbare, adaptare la noul tau drum si creste-ti puterea emotionala prin focus pe prezent, pe idealuri personale, pe dezvoltare personala.

Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog