Anxietatea de separare

Caracteristica esentiala a tulburarii de anxietate de separare este anxietatea excesiva in ceea ce priveste separarea de domiciliu sau de o persoana de care exista un atasament evident. Aceasta anxietate se poate evidentia dincolo de asteptarile ce survin din evaluarea individului din punct de vedere al nivelului de dezvoltare psihologica. Frica, anxietatea, evitarea sunt simptome cu durata de cel putin 4 saptamani la copii si de obicei 6 luni sau mai mult la adulti, pentru a putea incadra acest diagnostic. Copiii cu tulburare de anxietate de separare provin in general din familii in care relatiile sunt foarte apropiate. Atunci cand se intampla o separare de domiciliu sau de figurile majore de atasament (mama, tata, bunici etc.), ei pot prezenta pentru o buna perioada de timp retragere sociala, apatie, tristete, dificultati de concentrare, lipsa placerii si a interesului chiar si pentru activitati de joc.

Anxietatea de separare in functie de varsta

In functie de varsta, temerile se pot amplifica. Individul poate avea temeri de animale, de monstri, de intuneric, de talhari, hoti, rapitori, accidente de masina, avion, metrou, calatorii sau alte situatii percepute ca prezentand pericol pentru integritatea familiei sau a lui insusi. Temerile pot fi amplificate capatand forma preocuparilor de moarte. Copiii pot refuza activitatile legate de scoala iar adultii pot evita activitatile sociale. Copiii se pot plange de faptul ca nimeni nu ii iubeste sau ca nu le pasa de ei si din acest motiv nutresc sentimente de izolare si ganduri asociate dorintei de a muri. Cand sunt extrem de suparati datorita perspectivei de separare, ei evidentiaza furie sau uneori lovesc fizic persoana pe care o banuiesc ca le forteaza separarea, astfel razbunandu-se. In momentele de singuratate, mai ales seara, copiii pot avea experiente perceptive neobisnuite, de genul halucinatiilor auditive sau vizuale (li se pare ca misuna cineva prin incapere sau isi inchipuie creaturi infricosatoare ce le vor raul, sau oameni urati etc). Copiii care sufera de anxietate de separare au nevoie de o atentie constanta din partea adultilor. Cererile excesive ale copiilor devin de multe ori o sursa de frustrare pentru parinti, adesea fiind descrise ca foarte solicitante si intruzive, alteori acestia fiind descrisi ca neobisnuit de constiinciosi, conformisti sau izolati. Copiii pot avea plangeri somatice, care uneori se evidentiaza si in examenele medicale. Starea de spirit depresiva este adesea prezenta si poate deveni persistenta in timp, uneori precedand un diagnostic pediatric de tulburare distimica, tulburare depresiva majora sau dezvoltarea tulburarii de panica cu agorafobie.

Simptomele specifice tulburarii de anxietate de separare

Din punct de vedere al dezvoltarii armonioase, anxietatea nepotrivita si excesiva in legatura cu separarea de locuinta sau de aceia fata de care persoana este atasata este dovedita de trei (sau mai multe) din urmatoarele manifestari:

1.Suferinta recurenta excesiva la separarea sau la anticiparea unei separari de casa sau de o figura majora de atasament;
2.Ingrijorare persistenta sau excesiva in legatura cu pierderea suferita sau in legatura cu posibilul rau care s-ar putea intampla unor figuri majore de atasament;
3.Ingrijorare persistenta sau excesiva ca un eveniment nedorit va duce la separarea de o figura majora de atasament (de exemplu, ca se va rataci sau ca va fi rapit);
4.Lipsa dorintei sau refuzul persistente de a merge la scoala sau in alta parte, din cauza fricii de separare;
5.Frica persistenta si excesiva sau ezitarea/lipsa dorintei de a ramane acasa singur sau fara figura majora de atasament ori de a ramane singur in alte medii, fara adulti semnificativi;
6.Ezitarea sau refuzul persistente de a merge la culcare fara sa fie aproape de o figura majora de atasament ori ezitarea sau refuzul persistente de a dormi in alta parte decat acasa;
7.Cosmaruri repetate, implicand tema separarii;
8.Acuze repetate de simptome somatice (cum ar fi cefalee, dureri de stomac, greata sau varsaturi) atunci cand se produce sau este anticipata o separare de figuri majore de atasament.

Criteriile de diagnostic ale tulburarii de separare

1.Durata tulburarii este de cel putin 4 saptamani.
2.Debutul este inaintea varstei de 18 ani.
3.Tulburarea cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterari sociale, academice (ocupationale) sau in alte domenii importante ale functionarii.
4.Tulburarea nu apare numai in cursul unei tulburari pervazive a dezvoltarii, al schizofreniei sau al unei alte tulburari psihotice si (la adolescenti si adulti) nu este explicata mai bine de tulburarea prin panica cu agorafobie.

Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala