Cum recunosti un mincinos?
Multi cred ca sunt experti in detectarea minciunii, pur si simplu prin experienta dobandita prin vizionarea de filme, programe TV sau citirea unor carti sau articole. Altii cred foarte mult in intuitia lor sau in experienta de viata. Insa fiecare om e unic si reactiile lui (verbale sau nonverbale), la ce se petrece in jur sau in anumite circumstante, sunt particulare. Asadar fiecare situatie in parte necesita o analiza aparte si individualizata. Studii in domeniu arata ca predictia unui comportament simulat de catre experti poate avea o rata de precizie de pana la 54%. Aceasta probabilitate este doar putin mai buna decat probabilitatea de a ghici ce fateta a monedei va pica la o posibila rasturnare a acesteia (marca sau banul).
Cand stim ca cineva minte? – Este un lucru destul de complicat.
Insa, exista cativa indicatori nonverbali des intalniti in literatura de specialitate: lipsa contactului vizual, aruncatul privirii spre stanga-sus, incrucisatul bratelor spre aparare, nervozitatea, tremurul glasului etc. sau la nivelul limbajului verbal: declaratii negative, incadrari negative ale celor implicati, raspunsurile scurte, concluzionante, suspiciunile sau speculatiile. Insa toate acestea pot fi semnale de stres sau nervozitate sau pur si simplu un disconfort psihic creat de o anume conjunctura de factori. Detectarea minciunilor este extrem de dificila.
Este stiut faptul ca si testul poligraf nu este sigur in detectarea minciunii. Poligraful este un dispozitiv care masoara cativa parametrii fiziologici (tensiunea arteriala, pulsul, respiratia) ai persoanei in timp ce i se administreaza un set de intrebari si nu face altceva decat sa inregistreze oscilatiile emotionale in timpul chestionarii. Indicatorii utilizati in detectia minciunii sunt dependenti de manifestarile emotive ale fiecarui subiect in parte. Daca o intrebare creste nervozitatea subiectului, chiar daca raspunsul acestuia este sincer, poligraful va da un rezultat fals. Persoanele emotive sau cele care se simt inconfortabil in momentul examinarii pot cu usurinta sa pice un test poligraf. De asemenea in viata sociala, persoanele care se simt inconfortabil in anumite conjuncturi sau situatii, in preajma a diverse persoane, pot adopta comportamente care circumscriu acesti indici tematici. Pot deveni retrase, tacute, circumspecte, pot vinde gogosi (livrarea unor continuturi false), pot privi in sus sau in jos, la dreapta sau la stanga de plictiseala, stanjeneala, dorinta de a parasi cercul pe care nu-l considera prielnic sau potrivit din diverse motive, pot ceda presiunilor si aproba sau nega ceea ce se discuta, se pot simti incomod si inconfortabil, insa aceste lucruri nu inseamna ca mint, ci pot insemna ca isi doresc sa se protejeze, sa se auto-conserve, sa se valorizeze poate in alt mod, in alta conjunctura mai prielnica, mai potrivita.
Detectarea minciunilor nu este la indemana oricui, necesitand observarea mai multor comportamente, corelatii intre informatiile obtinute si interpretari psihologice. De aceea o persoana avizata in acest domeniu nu poate fi decat un psiholog care este in masura sa analizeze, sa interpreteze si sa coreleze datele ce reies din context, comportamentele si motivatiile, emotionalitatea implicata.
Pe de alta parte, curiozitatile si interogarile pe care uneori nu ni le putem stapani deoarece dorim sa aflam mai mult decat ni se furnizeaza in mod voit de catre persoana in cauza, chiar pot deranja si indeparta persoana. Adoptarea detasarii, a racelii, sau a aparentului dezinteres in conversatia cu cineva pentru a-l determina sa spuna mai mult decat doreste sa spuna, sunt tehnici usor detectabile, iar rezultatul cel mai predictibil al unor astfel de incercari va fi: retragererea in carapace si mai mult a celui in atentie si pierderea increderii. Suspiciozitatea detectata, de cel asupra caruia este indreptata, il poate determina sa actioneze nervos, sa se retraga sau sa evite contactul.
Asadar, intrebarea cheie pentru orice raport interuman ar fi: Cum optimizam comunicarea? Cum comunicam eficient? Cum il determinam pe celalalt sa fie partenerul nostru de discutie si sa aflam de la el ce ne intereseaza…sa-i aratam ingaduinta si respect, sa-i aceptam limitele lui personale, posibilitatile, dorinta de a se dezvalui, valorile personale, astfel incat sa se deschida cat mai mult si sa avem o comunicare sincera si constructiva.
Citeste si Pana unde merge increderea intr-o relatie de cuplu?
Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog
