Comunicarea nonverbala cand suntem stresati
Comunicarea nonverbala cuprinde mimica, gesturile, postura si orice alt indicator corporal prin care putem transmite un mesaj. Ea are ca rol nuantarea si completarea comunicarii verbale. Mai mult, exista situatii in care comunicarea nonverbala apare separat de cea verbala. Imaginati-va ca sunteti in masina si un alt sofer va arata pumnul. Nu trebuie sa auziti ce zice pentru a intelege ca mesajul este unul de amenintare.
Exista multe situatii in care aceasta comunicare nonverbala transmite mai mult decat ne dam seama si uneori chiar mai mult decat vrem. Acest lucru se poate intampla cand suntem fie foarte relaxati, fie foarte stresati. In astfel de momente, controlul asupra corpului scade, iar acesta poate transmite in exterior anumite mesaje de care nu suntem constienti sau pe care nu le putem controla.
Comunicarea si stresul
Stresul apare atunci cand o situatie provoaca un individ pe plan fizic sau psihic. Daca in doze mici acest gen de provocari ne ajuta sa descoperim lucruri noi sau sa traim experiente inedite – caz in care vorbim de o latura pozitiva a stresului −, in alte situatii, atunci cand solicitarile mediului sunt mai mari decat capacitatea persoanei de a se adapta in acel moment, poate aparea nelinistea sau anxietatea – caz in care vorbim de latura negativa a stresului. In continuare, vom discuta despre aceasta din urma.
In cazul stresului negativ, apar o serie de manifestari si la nivel corporal. Persoana este mai incordata pentru a fi cat mai alerta. Astfel, ea isi poate modifica postura. De exemplu, are o pozitie mai intepenita pe scaun sau, dimpotriva, este agitata. In orice caz, pozitia nu este una relaxata. Tensiunea interna poate crea dificultati si in comunicarea verbala. De exemplu, persoana poate sa isi gaseasca mai greu cuvintele, sa fie mai putin organizata in discurs sau chiar sa se balbaie. De asemenea, poate evita anumite teme, schimband subiectul discutiei.
Comunicarea nonverbala si stresul
Am amintit mai devreme de modificarea posturii in situatiile stresante. Pe langa aceasta tensiune la nivelul corpului, pot aparea anumiti indicatori fiziologici, cum ar fi cresterea pulsului, schimbarea tonurilor pielii (inrosirea sau albirea), transpiratie mai abundenta.
In general, mimica in situatii stresante poate semana cu cea din situatii in care apare teama sau oboseala, in functie de natura factorului stresant. In plus, este posibil sa apara anumite gesturi specifice. In general, atunci cand suntem stresati, incercam sa ne autolinistim facand o serie de lucruri legate de factorul stresant, dar si gesturi repetitive care sa ne ajute sa ne relaxam. Acestea pot fi foarte variate si difera de la un individ la altul. Cateva exemple sunt rosul unghiilor, ruptul cuticulelor, curatatul ojei de pe unghii, inchiderea si deschiderea de multe ori a unui pix, batutul in masa sau batutul din picior, muscatul buzelor, diferite grimase etc.
Corpul spune tot?
Este foarte important sa tineti cont de faptul ca fiecare persoana reactioneaza diferit la stres si ca nu toate gesturile au o semnificatie universala. De exemplu, o persoana poate sa bata din picior pentru ca e stresata, alta pentru ca e plictisita si o a treia pentru ca are foarte multa energie. Pentru a putea identifica exact ce inseamna un gest, trebuie sa cunoastem bine persoana si ce anume inseamna acel gest pentru ea. De asemenea, avem si posibilitatea de a intreba de ce anume bate cineva din picior.
Oamenii care au multa experienta in a vorbi cu altii pot sa isi controleze aceste manifestari, iar ele sa nu mai fie la fel de evidente in exterior. In majoritatea cazurilor, faptul ca starea noastra de stres se manifesta si nonverbal poate sa ne ajute in relatia cu ceilalti. Ei pot intelege mai bine ce se intampla cu noi si pot chiar sa ne ajute. Daca aveti insa un serviciu in care este important sa nu va aratati reactia la stres, puteti exersa inclusiv limitarea comunicarii nonverbale. Un exemplu foarte bun in acest sens sunt jucatorii de poker, al caror succes se bazeaza si pe capacitatea lor de a bloca latura nonverbal a comunicarii.
Text: Psihoterapeut Ioana Bors
