Cand el nu isi doreste un copil

Probabil ca majoritatea oamenilor care se afla intr-o relatie relativ noua se gandesc ca intr-o buna zi vor deveni parinti. Motivatia pentru acest lucru o da sentimentul compatibilitatii cu partenerul. Tocmai aceasta compatibilitate, intelegerea dintre parteneri, este determinata de o dorinta, si anume dorinta de a intregi familia, de a avea copii, dorinta situata in centrul intereselor cuplului, alimentata de sperantele si visele celor doi parteneri implicati.

Incertitudini despre rolul de parinte

Decizia de a avea copii este una dintre cele mai importante alegeri pe care partenerii o iau intr-o relatie. Pentru multi oameni, angajamentul de a fi parinte, dorinta si visul legate de acest fapt ajung sa faca parte din identitatea fiintei lor, simtind, de fapt, lipsa unei piese importante in intregirea puzzle-ului a ceea ce inseamna viata, familie, rol de parinte. In cazul in care sotul/partenerul nu isi doreste copii si acest vis al femeii nu se poate realiza, socul si dezamagirea pot aparea. Existenta copiilor in viata de relatie va defini cuplul pe parcursul existentei sale si, de asemenea, va avea un impact substantial asupra culturii care caracterizeaza relatia. Cand un cuplu tanar beneficiaza de dragostea copiilor, atunci o mare parte din experienta acelei etape de viata va avea ca fond impartasirea dragostei catre copii si exercitarea rolului parental. Cand un cuplu nu beneficiaza de dragostea copiilor din diverse motive (partenerii nu doresc copii sau unul dintre parteneri nu doreste copii sau partenerii nu pot avea copii din motive medicale etc.), va avea timp pentru a-si defini si a experimenta interesele comune, placeri si pasiuni (ca, de exemplu, calatorii, citit, dezvoltare personala, implicarea in diferite activitati casnice, profesionale etc.), dar poate simti mereu ca ceva nu completeaza acest tablou al relatiei. Aceasta lipsa resimtita la nivelul identitatii atat a individului, cat si a relatiei ca un intreg, acest gol care nu se poate umple cu orice este prezent si destul de dificil de abordat. Este recomandat ca aceasta problema sa fie abordata inca de la inceputul relatiei, insa mai trebuie stiut ca nu se pot obtine angajamente pe aceasta tema sau cererea unui angajament de catre sotie de la sotul ei ar fi prea mult. Dar pentru ca acest subiect sa nu fie asociat cu o mare incertitudine si pentru prea mult timp, este indicat sa se discute pe marginea lui. Sunt foarte multe intrebari care se nasc atunci cand conceperea unui copil nu vine natural, de la sine, ca o implinire a relatiei. Femeile ai caror parteneri nu incurajeaza conceperea unui copil au mai multe semne de intrebare:

Oare cand ar fi potrivit sa il abordez cu aceasta tema?
Oare daca ii spun ca vreau un copil, ma va percepe ca sunt prea grabita?
Ce va crede atunci cand o sa-l abordez cu un astfel de subiect? Oare va gandi ca ma indoiesc de dragostea lui?
Dar daca raman insarcinata si el nu o sa accepte?               

Visul de a avea un copil implineste majoritatea femeilor. De aceea, este mai bine sa se cunoasca opiniile si preferintele partenerului inainte de a inainta in relatie. Conceptualizarea sensului vietii difera de la individ la individ. Prin discutii purtate cu partenerul se pot descoperi ingredientele pe care acesta le considera potrivite sau pe care le prefera pentru a trai. Sunt alegeri constiente si au niveluri prioritare evidente. Manifestarea interesului si canalizarea energiei si a efortului, cat si subiectele predominante in discutii pot fi despre cu totul altceva decat despre sentimentul de parinte. La barbatul pe care nu-l preocupa copiii, interesul este canalizat pe cariera, pe dezvoltare personala, pe relatia cu partenera, dar fara a implica ideea de a avea copii, relatia cu alti membri ai familiei sau prieteni, anturaj, diferite hobby-uri si pasiuni etc. In sistemul lui ce conceptualizeaza viata, ideea de a fi parinte este pe un loc secund si nu constituie un punct de vedere care sa dea vietii sens. Desi parerea lui s-ar putea sa se schimbe pe parcurs, femeia nu poate conta pe el cu adevarat. Asadar, in cazul unui sot sau partener indecis in privinta conceperii unui copil, femeia ar putea sa aiba de luat o decizie destul de grea.
Sa paraseasca relatia pentru ca nu se mai regaseste in ea? Sa isi asume riscurile de a ramane insarcinata si sa-l anunte pe sot ca s-a intamplat un accident? Sa isi asculte inima sau sa il asculte pe el?

Dorinta si entuziasmul femeii de a avea copii pot fi atat de puternice, incat sa isi asume constient posibilele tensiuni create in relatia cu partenerul si presiunile care se vor exercita pe fondul impotrivirii lui de a avea un copil. Mai multe femei au pastrat copilul si au accepat faptul ca sotul/partenerul este liber sa plece daca nu face fata cerintelor de parinte.

Ce se recomanda:

– Inainte de casatorie, discutati optiunile in care credeti si care va motiveaza viata. Optiunea de a avea un copil este important sa fie adusa in prim-plan pentru a evita situatii neplacute pe viitor. Optiunea de a avea un copil presupune planificarea si conceperea, iar acest lucru nu poate fi amanat la nesfarsit.
– Asumarea riscurilor aferente neinstiintarii sotului cu privire la decizia de a ramane insarcinata. Din cauza faptului ca barbatul este mai greu de convins si uneori schimbarea gandurilor vine destul de anevoios, femeia poate sa ramana insarcinata folosindu-se de anumite trucuri, si anume tinerea unui calendar gresit, saritul peste pastilele anticonceptionale etc., insa va trebui sa isi asume si faptul ca barbatul, simtindu-se tradat, o poate parasi si nu va fi in momentele grele langa ea, nici langa copil.

Text: Psiholog Ionela-Janina Sabou