Copilul poate salva relatia de la destramare?

O problema comuna a cuplurilor care ajung la divort este decizia de a divorta mai ales atunci cand sunt implicati copii. Decizia nu este deloc una usoara si implica multe framantari de ambele parti. Divortul scoate la suprafata furii si sentimente ranite ale celor in cauza, iar copiii care asista la acest film cu mare incarcatura negativa sunt victime colaterale. Din acest motiv, una dintre practicile terapeutilor de cuplu este de a incuraja cuplurile sa faca tot ce pot pentru a gestiona problemele si de a-si repara casatoria inainte de a alege divortul. Este evident ca o casatorie sanatoasa si parintii care colaboreaza pentru sanatatea si fericirea familiei pe termen lung sunt prielnice pentru dezvoltarea copilului.

Dar cand nu se mai poate? ….Cand certurile sunt din ce in ce mai frecvente… Cand unul doreste sa divorteze iar celalalt se agata cu disperare de relatie…. Cand afectiunea lipseste si planeaza un vid de interes din ambele parti, lipsa interesului si a placerii fiind evidente….

Nimeni nu poate evalua cu certitudine ce este mai bine si nici macar pentru copii. Situatia in care parintii sunt nemultumiti impreuna, dar continua sa formeze un cuplu pentru copii, poate aduce mai mult rau decat bine in camin. Comportamentele afisate de adulti in casa vor stabili modele pentru copii, in dezvoltarea lor. Ei invata ce inseamna sa fii casatorit, cum sa fii sot sau sotie si cum sa rezolvi efectiv conflictul din relatie.

Daca parintii sunt nefericiti, fericirea copiilor ramane un deziderat fara fond.

Cand casatoria este distructiva, asigurarea unor modele comportamentale pentru copiii care vor deveni adulti si ei, este iarasi un deziderat fara fond. Cuplurile care decid sa divorteze si se ocupa de divort intr-un mod matur si colaborativ, au un motiv plauzibil sa creada ca cei mici vor fi bine pe viitor. Supozitii de genul ca statul impreuna este spre binele copilului sau statul impreuna numai pentru copii va conduce relatia spre perspective favorabile sau o va salva, sunt lipsite de maturitate. Asteptarile ca prin prisma unui copil sa se salveze ce adultii nu au reusit sa salveze, sunt nerealiste. Solutiile reale sunt din contextul adultilor si din obligatiile acestora ca adulti. Este important ca partenerii sa lucreze si sa colaboreze pentru gasirea celor mai adaptate si utile modalitati pentru situatia data.

Dr. Michael Sinclair – consilier psiholog, spune: „Un copil ar putea ajuta un cuplu sa se concentreze asupra aspectelor si valorilor mai importante ale vietii lor, ajutandu-i pe parteneri sa renunte la argumente inutile, dar un copil nu este cu siguranta o solutie rapida si nici unicul raspuns la problemele fiecarui cuplu si nu ar fi intelept sa ii tratati ca atare”.

O responsabilitate implicita a cuplurilor este sa isi construiasca o temelie solida a relatiei inainte de a veni copiii pe lume, temelie ce va ajuta pe viitor ca relatia sa nu se destrame si sa nu afecteze copiii sau in cazul deciziei de separare, la gasirea celor mai bune solutii pentru toti cei implicati, atat partenerii adulti cat si copiii.

Citeste si Divortul parintilor. Cum il afecteaza pe copil

Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog