Divortul parintilor. Cum il afecteaza pe copil

Divortul ii afecteaza pe toti membrii unei familii, mai mult sau mai putin, insa copiii sunt cei mai vulnerabili. Unii copii pot dezvolta relatii sanatoase dupa divortul parintilor, in timp ce altii pot avea probleme in mentinerea relatiilor viitoare dupa confruntarea cu divortul parintilor. Specialistii spun ca divortul are o influenta negativa asupra copilului si ca este foarte susceptibil ca acesta sa treaca, la randul lui, cand devine adult, printr-un divort. Unele studii arata faptul ca fiii/fiicele cuplurilor divortate au o rata a divorturilor de 60%, numarul lor fiind mai mare decat al celor proveniti din parinti care nu au divortat. Ruptura de unul dintre parinti este greu de suportat, iar copiii pot simti ca au fost greu loviti sau incercati de destin la sfarsitul relatiei parintilor lor. Unii copii sunt pusi de unul dintre parinti sa intermedieze pacea intre adultii aflati in conflict, acestia din urma netinand cont ca fiul/fiica lor traverseaza o perioada de doliu (pierderea unui parinte care s-a mutat brusc si cu care nu mai are contact). Daca copilul este putin mai mare, el se poate trezi brusc ca trebuie sa se ocupe de activitatile gospodaresti, deoarece parintele cu care a ramas nu poate face sarcinilor de zi cu zi, astfel preia o parte din responsabilitatile unui adult. Multi copii vor purta cicatricile lasate in urma divortului parintilor mult timp la varsta maturitatii. Parintii care au divortat, constienti fiind de efectele negative ale acestei rupturi din familie asupra copilului, pot ajuta la stoparea deteriorarii starii psihice a acestuia, prin gestionarea propriului lor comportament, insa, de multe ori, nu se intampla acest lucru. Conflictele sunt la vedere, limbajul folosit si atitudinea de dispret a unuia fata de celalalt sunt evidente si copilul este martor la tot acest scenariu, aceste lucruri avand un efect negativ in plan emotional pe termen lung.

Efecte negative ale divortului parintilor asupra dezvoltarii copilului

Confuzia si anxietatea. Sentimentul central care predomina la copiii ai caror parinti trec printr-un divort este confuzia, deoarece ei nu inteleg ce se intampla si nici motivele sau explicatiile nu le sunt de folos, capacitatea de intelegere fiind limitata. Zona lor de securitate, atat fizica, cat si emotionala, le este afectata si, ca repercusiune a acestui fapt, apare anxietatea.

Probleme de incredere. Copilul care asista la un divort intemeiat pe motivul ca unul dintre parteneri l-a inselat pe celalalt poate reporta aceste probleme legate de incredere in relatiile pe care le dezvolta ulterior la varsta adulta.

Sfaturi pentru parinti:

1. Nu face din copilul tau un mesager in situatiile de criza, de conflict cu partenerul de viata. Folosind copilul in diferite ipostaze critice de cuplu, ii poti provoca nejustificat un stres, fortandu-l sa negocieze niste situatii pe care parintii nu au reusit sa le gestioneze corespunzator.

2. Nu face din copilul tau propriul tau psiholog, ci cauta unul pentru a te trata. Chiar daca copilul tau este adolescent si are capacitatea de a te intelege, nu este indicat sa i te confesezi cu toate detaliile divortului si descrierea tuturor sentimentelor care te incearca ca adult, si anume furia, spaima, propria anxietate. Copilul, chiar adolescent fiind, are nevoie sa se simta in siguranta. Mentineti unele limite in relatia cu copilul, care trece, la randul lui, prin doliu. Este indicat sa mergeti la un psiholog si acasa sa veniti cat se poate de relaxat, pentru a avea o influenta benefica asupra copilului/adolescentului.

3. Evitati folosirea persoanei a treia sau un grad de rudenie indepartat atunci cand comunicarea despre fostul sot intervine cu copilul dumneavoastra. Oricare ar fi fost motivele de divort, este mult mai potrivit ca, atunci cand se discuta despre fostul partener de viata (mama sau tatal copilului), sa se foloseasca sintagme care copilului ii creeaza o stare de confort psihic, si nu sa transmita tensiune, nemultumire si imposibilitatea de exprimare deschisa cu referire la acest subiect. Tatal lui va fi tatal lui si dupa divort, la fel si mama sa. Se poate spune: „Ai fost la tatal tau, cum ai petrecut la el?” sau „Ce mai face tatal tau?”, aratand ca ati depasit starea de tensiune si ca nu regretati cele intamplate si considerati starea de fapt ca fiind normala. Tensiunea va persista mult timp si asupra copilului, si asupra dumneavoastra, si a caminului daca veti contiua cu critici la adresa fostului partener de viata sau daca il veti neutraliza, minimiza sau ignora total in discutii. Este contraindicat sa va adresati copilului la modul: „Nu-mi povesti mie de ala… o fi tatal tau… dar nu vreau sa aud… pentru ca pentru mine nu mai exista”. Acest tip de comunicare va accentua doliul si suferinta copilului. Lasati copilul sa aleaga si sa beneficieze, cat se mai poate, de prezenta amandurora.

Text: Ionela-Janina Sabou – Psiholog