Cum ne invatam copiii sa fie fericiti
Am in fata cartea ”Formula fericirii” a lui Stefan Klein, in care autorul vorbeste despre descoperii ale neuropsihologiei de azi. Tot citind, incercam sa descopar daca intr-adevar exista o formula a fericirii, universal valabila! Si, mai cu seama, daca eu ca parinte, voi reusi sa o transmit copilului meu…daca o mai pot imbunatati…daca nu e prea complicata …
Putem noi oare, ca parinti sa ne invatam copii sa fie fericiti? Grea intrebare… greu raspuns.
A fi parinte presupune o serie de provocari, de momente de satisfactie si bucurie, dar si de incercari. Asocierea acestei ”meserii” se face de cele mai multe ori cu sentimentul de implinire, satisfactie, fericire si mai putin cu emotionalitatea negativa sau chiar lipsa satisfactiei ( Elibach, Moch, 2011). Insa, exista studii care spun contrariul si anume ca, exista o diferenta intre ceea ce simte un parinte si ceea ce se spune despre rolul acestuia.
Parintii, mai ales in acest secol al vitezei, cu toata rutina, cu zilele istovitoare de munca, cu diversele lipsuri pe care incearca sa le suplineasca, asa incat copilul sa nu sufere, ajung de cel mai multe ori sa resimta mai putine emotii pozitive si mai multe emotii negative, au stari de anxietate, sentimente de neimplinire…..Parintii isi fac mai multe griji in comparatie cu cei care nu sunt parinti,se simt tot mai des coplesiti de societate,in toate aspectele ei.
Anumite curente de parenting sustin faptul ca un parinte poate avea doar stari de bine, de confort emotional in raport cu copilul sau, insa acest lucru pare ideal.
Noi nu traim intr-o lume ideala si a le induce copiilor nostri aceasta idee, nu ar fi tocmai ceea ce un parinte ar trebui sa faca pentru copilul sau. Copii invata in general din ceea ce vad, iar comportamentele cele mai des intalnite sunt intru totul asemanatoare cu ceea ce se intampla in familie. Cand copilul traieste intr-o familie in care parintii se iubesc, se respecta, se inteleg, cu siguranta ca acesta va fi un copil fericit. Daca parintii sunt agresivi verbal sau fizic, in raport cu cei din casa si din jurul lor, ce fel de copil va fi acesta? Fie unul trist, fie unul furios, in nici un caz fericit. Daca vrem sa avem copii fericiti, trebuie sa fim mai intai noi fericiti! Un parinte fericit are un copil fericit, dar un copil poate fi fericit avand un parinte mai putin fericit? Dar oare poate un parinte sa-si invete propriul copil sa fie fericit? Cum poate face acest lucru?
Nu fiti tristi! In primul rand ar fi necesar ca parintele sa poata transmite confortul emotional avand insa grija si de propriul confort. Se stie ca proasta dispozitie omoara neuroni, iar starea de excitabilitate declansata de un pericol iminent, de exemplu, atunci cand dispare factorul stresor dispare si ea. In timp ce, in depresie, hormonii stresului raman pentru o perioada lunga de timp. Tristetea este un stres de lunga durata. In nici un caz nu puteti transmite fericire, atunci cand aveti toate corabiile inecate!
Comunicati! Comunicati! Comunicati! Incercati sa fiti prietenii copiilor vostri, nu ii lasati sa caute afectiunea sau nevoia de a comunica in relatie cu terte persoane, care nu ar putea sa va inlocuiasca niciodata!
Antrenati-va creierul! Orice activitate actioneaza impotriva tristetii. Cand mintea este preocupata de o actiune, nu mai este atenta la gandurile negative. Si, fiind veseli, puteti sa fiti relaxati, bine dispusi in comunicarea cu copilul, iar rezultatul va fi pe masura.
Gasiti-va scopuri obisnuite, in perioade de tristete, nu incercati sa mutati muntii! Este timp si pentru asta! Important este sa depasiti momentul de tristete, asa incat sa puteti fi parinti buni si veseli in relatie cu copiii vostri.
Fugiti de tristete – la propriu! Activitatea fizica influenteaza pozitiv starea de spirit, ducand la aparitia unor stari de bine. Pe de -o parte, sportul iti creaza sentimentul de reusita, mai ales cand reusim sa mobilizam lenesul din noi, iar pe de alta parte, sportul actioneaza direct asupra creierului, miscarea ducand la dezvoltarea si chiar la aparitia unor noi neuroni, conform unor studii recente. Plus ca, va puteti antrena copii in practicarea unui sport, iar distractia si fericirea va veni ca rasplata!
Valoarea unui parinte, atat in ochii lui, cat si in ai propriilor copii trebuie sa fie la un nivel cat mai inalt, asa incat, sa le dati incredere si siguranta in sine. Cu cat un copil este mai increzator in sine, cu atat este mai fericit!
Fiti exemple pozitive! Pentru fiecare copil, cel putin unul dintre parinti este modelul ideal, pe care si-l doresc sa-l copieze! Creati-le sentimentul de unicitate, fara a-i urca pe un piedestal!
Deschideti-le ochii catre lume, asa cum este ea, buna, rea, frumoasa, urata, dar care merita traita frumos pana la sfarsit!
