Aspecte de care trebuie sa ţii cont înainte de a face un copil

Decizia asumată, gândită și cântărită pe toate părțile de a face un copil este varianta cea mai bună, varianta prin care partenerii de viață dau dovadă de inteligenţă emoțională sporită, de maturitate și dovedesc cu mult înainte de a avea un copil că sunt pregătiți pentru această schimbare majoră din viața de cuplu. Asta nu înseamnă deloc că un copil-surpriză este nedorit și nu oate fi crescut cu iubire desăvârșită. Cu toate acestea, iată care sunt aspectele de care trebuie să ții cont înainte de a face un copil:

Starea voastră de sănătate este în stare optima

A avea analizele la zi și a te documenta în fiecare an în ceea ce privește buna funcționare a propriului corp este ceva ce fiecare om ar trebui să facă de la sine. Când vine vorba de a aduce pe lume o viață nouă, nu ne-am dori să îi oferim tot ce e mai bun cu putință?

A renunța la fumat, a aborda un stil alimentar sănătos, a face mișcare, a renunța la alcool și la nopțile pierdute, a corecta carențele de minerale și vitamine, asta înseamnă să dai tot ce este mai bun copilului care urmează să vină în viața voastră, în aceeași măsură în care înseamnă să te iubești și respecți pe tine.

Sunteți stabili din punct de vedere financiar

Când vorbim de stabilitate financiară, nu ne referim la ultima mașină scoasă pe piață sau vilă luxoasă, ci vorbim de capacitatea de a gestiona finanțele familiei în mod optim, asfel încât să nu rămâneți flămânzi în ultima săptămână până la salariu. Copilul vine după sine cu multe necesități costisitoare, copilul nu trebuie să simtă foame, frig sau neajunsuri pentru că părinții nu sunt pregătiți. Sigur, se poate întâmpla ceva neplanificat, dar startul e bine să fie gândit din timp.

Relația voastră este una puternică, așezată

Una dintre cele mai mari greșeli făcute în cadrul relațiilor instabile e decizia de a face un copil crezânt că acesta fixează relația. Din contra, nopțile nedeormite, responsabilitatea uriașă, cheltuielile neplanificare pun la testare rezistența oricărei relații și în cazul uneia stabile se poate să apropie partenerii, dar în cazul unei relații fragile, partenerii se îndepărtează, și ori se despart, ori rămân împreună de dragul copilului, dar în totalitate nefericiți.

Copilul are nevoie de părinți fericiți, de un mediu plin de iubire și bunătate pentru a crește având cel mai bun start în viață. Copilul trebuie să fie dorit, așteptat, nu să i se pună pe umerii micuți greutățile adulților.

Înțelegeți amândoi responsabilitățile aduse de un copil

Odinioară femeia era principalul pion în creșterea și educarea celui mic, bărbații fiind responsabili exclusiv pentru asigurarea confortului financiar în cazurile bune, iar în cele mai puțin bune… pur și simplu considera că e treaba femeii să aibă grijă de copil.

Ei bine, trăim vremuri diferite, în care și femeia și bărbatul lucrează cot la cot, deci și responsabilitatea creșterii unui copil trebuie să se împartă în mod egal. Într-o relație definită de iubire și respect, bărbatul schimbă scutece, gătește și întreține casa alături de soția sa, natural, fără reproșuri și ochi dați peste cap. Asta înseamnă maturitate.

Casa n-o să mai fie prea curând imaculată, zilele de leneveală nu prea mai sunt o opțiune, deci discutați schimbările, înțelegeți-le și acceptați lucrurile așa cum vin!

Aveți încredere unul în celălalt și aveți aceeași viziune

Când vine vorba despre creșterea și educarea celui mic, trebuie să fiți de acord în toate privințele, sau cel puțin să fiți dispuși să ascultați cu respect și considerație și viziunea celuilalt părinte.

Sigur, stilul de părinte variază de la om la om, poate mama e mai autoritară, iar tatăl mai relaxat, dar în final, trebuie să aveți încredere deplină în partener și să știți că orice ar face și spune, o face cu gândul de a crește un copil fericit și iubit.

Și cel mai important aspect: NU demolați cuvintele celuilalt părinte în fața copilului. Dacă nu sunteți de acord cu ce a făcut sau zis, discutați acest lucru în privat, dar niciodată nu spuneți în fața copilului ”Ai greșit, nu așa se face!” pentru că distrugeți încrederea copilului în ceea ce privește modul în care e crescut.