Nu lăsa familia sa-ţi dicteze viaţa de cuplu
Napoleon Hill spunea că ” Există o anumită calitate pe care trebuie să o ai ca să poți învinge și aceasta presupune să-ți trasezi clar obiectivul pe care îl urmărești, să știi foarte bine ceea ce vrei și să-ți dorești cu ardoare să reușești.”
Ești tu și el, sunteți un cuplu la începutul relației când toată lumea este a voastră…sau cel puțin așa sperați…Știți foarte bine care este obiectivul vostru și vă doriți ca acesta să se împlinească, să fiți împreună pentru toată viața.
Și cu toate astea, deși iubirea voastră pare indestructibilă, fiecare veniți în relație cu familia de bază, cea în care v-ați dezvoltat și în care ați trăit o parte importantă din viață. A întemeia un cuplu din dragoste pentru o persoană, presupune să intri, sau mai bine zis, să întemeiezi o nouă familie. Doar că, de multe ori, faptul că tu nu ești sigur și nu îți asumi relația pe deplin, se simte, și transmiți neîncredere, acest lucru nefiind foarte bine acceptat de către familia de bază.
Invariabil apar discuții legate de familia unuia dintre parteneri…Există și avem în jurul nostru cupluri cunoscute, prieteni, în care relația de cuplu este afectată de relația cu părinți, frații, sau alți apropiați.
Cele mai multe conflicte apar datorită unor ”slăbiciuni” omenești prezente în oricare dintre noi și anume rivalitatea și gelozia.
Fie că este vorba despre dorința soției de a fi mai presus de mama, creându-se în acest mod, rivalitate între cele două, iar soțul trebuie sau este pus să aleagă între cele două, fie că este vorba despre faptul că noua femeie din viața fiului ( după mamă!) nu este așa cum ar trebui: nici prea gospodină, poate nici prea frumoasă, nici harnică, nici grijulie, nici nu se ridică la nivelul lui…..etc, etc, etc.
Încep să apară intervenții din partea rudelor care pot considera că partenerul nu este atât de bun pe cât ar trebui, să bage zâzanie între voi, arătând cât de rău, sau ce comportament îngrozitor poate avea cel pe care îl iubești, fac interpretări, spun lucruri neadevărate, și chiar pot intra în confruntări directe cu respectivul.
Greșala vă aparține vouă, dacă dați dovadă de slăbiciune și permiteți celor din jur să intervină între voi. Ar fi necesar să existe o limitare clară între cele doua familii. Exemplu care nu ar fi de urmat este acela în care tânăra familie locuiește împreună cu familia unuia dintre parteneri. Sigur că părinții, rudele vor vâna fiecare clipă pentru a se interpune între voi, sau sunt cazuri în care soțul merge și se plânge mamei de soția lui, sau vine la mama să îi gătească pentru că, nu-i așa, cine gătește mai bine ca mama, el nereușind astfel decât creionarea unui conflict care există deja la nivel inconștient în mintea mamei. Este important să stabilești niște limite, pe care să le și comunici celorlalți și să le și respecți!
Important în astfel de momente este asumarea de către parteneri a problemelor pe care fiecare le aduce din familia proprie, fără a-l considera vinovat pe celălalt.
Știi că nu îți poți alege familia, și nu o poți înlocui cu una așa cum ți-ai dori…
O alta anormalitate referitoare la relația cu cei dragi este și faptul ca nu poți pune niște limite …că faci de multe ori lucruri mai importante pentru familie și uiți de partenerul tău…să poți fi nepărtinitor și să nu fi nevoit să alegi între cele două părți. Să putem distinge atunci când unii exagerează în raport cu celălalt..
A intra în conflict cu partenerul datorită unei teme vechi de când este lumea (pentru că cei veniți în familia de bază vor fi considerați intruși, toată viața), nu este constructiv pentru relație. Iar dacă nu îți place familia în care ai intrat, fie că nu împărtășiți valori comune, sau idealuri, dar vă doriți o relație sănătoasă cu partenerul vostru, va fi necesar să comunicați, și să luați decizii comune în ceea ce privește relația cu rudele.
Virginia Satir- psihoterapeut în terapia de familie și autor a numeroase cărți – descrie familiile normale ca pe cele în care comunicare este directă și onestă, unde existența diferențelor sunt confruntate chiar dacă sunt ascunse și unde emoțiile se pot exprima deschis. Astfel, oamenii pot dezvolta o stimă de sine sănătoasă care să le permită să-și asume riscurile necesare unei relații autentice.
