Tipuri de atasament la cei mici

Definitia atasamentului se refera la legatura emotionala stransa dintre oameni. Intre nou-nascut si parintii acestuia sau alte persoane se dezvolta o relatie speciala. Prin atasare, copilul incearca sa primeasca protectie din partea persoanei de referinta.
Teoria atasamentului porneste de la premisa ca orice copil trebuie sa stabileasca o relatie de atasament fata de o anumita persoana. Comportamentul aferent atasamentului este activat de indata ce copilul simte nevoia de ocrotire sau sprijin, sau daca persoana de referinta se afla in apropiere. Copilul care nu poate aplica o strategie de atasare coerenta pentru a primi aparare si consolare: deoarece persoana de referinta – omul care ar trebui sa ofere protectie – este cel care reprezinta amenintare, copilul este fortat sa participe la o asa-numita situatie dublu atasata (”Double Bind-Situation”) din care nu mai gaseste iesire.

Tipuri de atasament la cei mici

1. Atasamentul sigur

Copiii atasati sigur au o mare incredere in disponibilitatea persoanei de referinta. Acest lucru se datoreaza sensibilitatii de care adultul da dovada in relatia lui cu copilul. Sensibilitatea mamei se manifesta prin perceptia prompta a semnalelor copilului si interpretarea corecta a lor precum si prin reactia potrivita la aceste semnale, o reactie care sa nu-i provoace frustrari copilului. Acesti copii plang si ei in „situatia necunoscuta“. Cu toate ca despartirea le provoaca emotii negative, acesti copii au incredere ca persoana de referinta nu ii va lasa definitiv singuri.

2. Atasamentul nesigur-evitant

Copiii reactioneaza aparent indiferenti, cand persoana apropiata paraseste incaperea. Acestia se joaca, exploreaza in continuare lucrurile ce se afla in jurul lor fara a parea infricosati sau suparati de plecarea persoanei de referinta. Copiilor atasati nesigur-evitant le lipseste siguranta in ce priveste disponibilitatea persoanei de care sunt atasati. Copiii cu acest fel de atasament se asteapta ca dorintele lor sa fie refuzate. Ei simt, de asemenea, ca lor nu li se cuvine dragostea si sprijinul persoanei de referinta.

3. Atasamentul nesigur-ambivalent

Copiii din aceasta grupa se manifesta tematori si dependenti de mama sau tata. Cand aceasta sau acesta paraseste camera, copiii devin extrem de stresati. Le e teama atat de persoana necunoscuta cat si de incaperea in care se afla. Stresul se instaleaza inca inainte ca mama sa paraseasca incaperea. Schimbul continuu intre afectiune si respingere determina copilul sa se manifeste in permanenta atasat. Micutul nu poate aprecia comportamentul si reactia persoanei apropiate intr-o situatie data. De aceea el este preocupat in permanenta sa ghiceasca in ce stare se afla persoana de incredere, care sunt vointa si dorintele acesteia, pentru a se putea adapta in mod corespunzator.

4. Atasamentul dezorganizat/dezorientat

Copiii din aceasta categorie au manifestari neasteptate greu de categorisit cum ar fi, de exemplu, diverse stereotipuri sau miscari incomplete sau intrerupte. Cei atasati dezorganizat se sperie adesea la reaparitia dupa scurt timp a persoanei de referinta si manifesta o serie de strategii cum ar fi comportamente nesigure si evitante sau nesigure si de impotrivire. Unii dintre copiii din aceasta grupe tipa dupa despartirea de persoana de referinta, dar se indeparteaza singuri daca persoana respectiva se intoarce si incearca sa se apropie si sa mentina contactul. Altii reactioneaza intepenind brusc pentru cateva secunde cu o expresie a fetei foarte afectata, sau se rotesc in cerc, sau se arunca pe jos cand se adreseaza persoanei apropiate.

Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei