TULBURAREA OBSESIV COMPULSIVA

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o tulburare comună, cronică și de lungă durată în care o persoană are gânduri (obsesii) și/ sau comportamente (compulsii) incontrolabile, recurente, pe care simte nevoia de a le repeta mereu.

Semne si simptome

Persoanele cu TOC pot avea simptome de obsesii, compulsii sau ambele. Aceste simptome pot interfera cu toate aspectele vieții, cum ar fi munca, școala și relațiile personale. Obsesiile sunt gânduri repetate, îndemnuri sau imagini mentale care provoacă anxietate. Simptomele comune includ:

• Frica de germeni sau contaminare
• Gânduri nedorite, interzise sau tabu, care implică sex, religie sau vătămare
• Gânduri agresive față de ceilalți sau de sine
• Nevoia de a avea lucrurile simetrice sau într-o ordine perfecta

Pierderea controlulului

• Frica de a acționa dintr-un impuls si de a nu face rău altora
• Frica de imagini violente sau oribile în mintea
• Teama de a spune obscenități sau insulte
• Frica de a fura lucruri
• Frica de a fi responsabil pentru ceva teribil care se poate întâmpla (exemple: incendiu, spargere)
• Frica de a nu face rău altora din cauza lipsei de grijă (de exemplu: scăparea ceva pe pământ care ar putea face pe cineva să alunece și să se rănească)

Obsesii legate de perfecționism

• Preocuparea cu privire la uniformitate sau exactitate
• Preocuparea fata de nevoia de a cunoaște sau de a-si aminti
• Frica de a pierde sau de a uita informații importante atunci când arunca ceva
• Incapacitatea de a decide dacă să păstreze sau să arunce lucruri
• Frica de a pierde lucruri

Gânduri sexuale nedorite

• Gânduri sau imagini sexuale interzise sau perverse
• Impulsuri sexuale interzise sau perverse despre ceilalți
• Obsesii sexuale care implică copii sau incest
• Obsesii despre comportamentul sexual agresiv față de ceilalți

Obsesii religioase (scrupulozitate)

• Preocuparea cu privire la ofensarea lui Dumnezeu sau preocuparea pentru blasfemie
• Preocuparea excesivă pentru bine/greu sau moralitate

 Alte obsesii

• Obsesii legate de orientarea sexuală
• Preocuparea cu apariția unei boli fizice sau a unei boli (nu prin contaminare, de exemplu cancer)
• Idei superstițioase despre numerele norocoase/ghinioniste anumite culori

Persoanele cu TOC nu doresc să aibă aceste gânduri și le deranjează. În cele mai multe cazuri, realizează că aceste gânduri nu au niciun sens. Obsesiile sunt de obicei însoțite de sentimente intense și inconfortabile, cum ar fi frica, dezgustul, îndoiala sau sentimentul că lucrurile trebuie făcute într-un mod care este „pe măsură”. În contextul TOC, obsesiile sunt consumatoare de timp și stau în calea unor activități importante pe care persoana le prețuiește. Această ultimă parte este extrem de importantă de reținut, deoarece, în parte, determină dacă cineva are TOC – o tulburare psihologică – mai degrabă decât o trăsătură de personalitate obsesivă.

Utilizarea termenului de „obsesie”

Din păcate, „obsedarea” sau „a fi obsedat” sunt termeni folosiți în mod obișnuit în limbajul de zi cu zi. Aceste utilizări mai ocazionale ale cuvântului înseamnă că cineva este preocupat de un subiect sau de o idee sau chiar de o persoană.

„Obsedat” în acest sens de zi cu zi nu implică probleme în viața de zi cu zi și chiar are o componentă plăcută. Poți fi „obsedat” de o melodie nouă pe care o auzi la radio, dar poți să te întâlnești cu prietenul tău la cină, să te pregătești de culcare în timp util, să ajungi la lucru la timp dimineața etc., în ciuda acestei obsesii. De fapt, persoanele cu TOC au dificultăți în a auzi această utilizare a „obsesiei”, deoarece se simte ca și cum le-ar diminua lupta cu simptomele TOC.

Chiar dacă conținutul „obsesiei” este mai serios, de exemplu, fiecare individ  s-ar fi putut gândi din când în când să se îmbolnăvească sau să-și facă griji pentru siguranța unei persoane dragi sau să se întrebe dacă o greșeală pe care a făcut-o ar putea fi catastrofală în unele cazuri. de altfel, asta nu înseamnă că aceste obsesii sunt neapărat simptome ale TOC. În timp ce aceste gânduri arată la fel cu ceea ce poti vedea în TOC, cineva fără TOC poate avea aceste gânduri, să fie momentan îngrijorat și apoi să meargă mai departe.

De fapt, cercetările au arătat că majoritatea oamenilor au „gânduri intruzive” nedorite din când în când, dar în contextul TOC, aceste gânduri intruzive apar frecvent și declanșează anxietate extremă care împiedică funcționarea de zi cu zi.

Compulsiile

Compulsiile sunt comportamente repetitive pe care o persoană cu TOC simte nevoia să le facă ca răspuns la un gând obsesiv. Compulsiile comune includ:

• Curățarea și/sau spălarea excesivă pe mâini
• Aranjarea lucrurilor într-un mod special, precis
• Verificarea în mod repetat a lucrurilor, cum ar fi verificarea de nenumarate ori pentru a vedea dacă ușa este încuiată sau dacă gazul  este oprit
• Numărarea compulsiva

Nu toate ritualurile sau obiceiurile sunt constrângeri. Toată lumea verifică lucrurile uneori. Similar cu obsesiile, nu toate comportamentele repetitive sau „ritualurile” sunt compulsii. Trebuie să te uiți la funcția și contextul comportamentului. De exemplu, rutinele de culcare, practicile religioase și învățarea unei noi abilități implică un anumit nivel de repetare a unei activități din nou și din nou, dar sunt de obicei o parte pozitivă și funcțională a vieții de zi cu zi.

Comportamentele depind de context. Aranjarea și comandarea cărților timp de opt ore pe zi nu este o constrângere dacă persoana lucrează într-o bibliotecă. În mod similar, este posibil să ai comportamente „compulsive” care nu s-ar încadra sub TOC, dacă esti doar un “obsedat” pentru detalii sau doresti să ai lucrurile bine aranjate. În acest caz, „compulsiv” se referă la o trăsătură de personalitate sau la ceva despre tine pe care de fapt îl preferi sau îți place.

În cele mai multe cazuri, persoanele cu TOC se simt motivate să se angajeze într-un comportament compulsiv și ar prefera să nu facă aceste acte consumatoare de timp și de multe ori chinuitoare. În TOC, comportamentul compulsiv se face cu intenția de a încerca să scape sau să reducă anxietatea sau prezența obsesiilor.

Dar o persoană cu TOC, în general:

• Nu își poate controla gândurile sau comportamentele, chiar și atunci când acele gânduri sau comportamente sunt recunoscute ca excesive
• Petrece cel puțin 1 oră pe zi in compania acestor gânduri sau comportamente
• Nu simte plăcere când efectuează comportamentele sau ritualurile, dar poate simți o scadere a anxietatatii pe care gândurile o provoacă
• Poate intâmpina probleme semnificative în viața de zi cu zi din cauza acestor gânduri sau comportamente

Unele persoane cu TOC au si ticuri. Ticurile motorii sunt mișcări bruște, scurte, repetitive, cum ar fi clipirea ochilor și alte mișcări ale ochilor, strâmbarea feței, ridicarea din umeri și smucirea capului sau a umărului. Ticurile vocale obișnuite includ sunete repetitive de curățare a gâtului, adulmecare sau mormăit.

Simptomele pot să apară și să dispară, să scada  în timp sau să se agraveze. Persoanele cu TOC pot încerca să se ajute evitând situațiile care le declanșează obsesiile sau pot folosi alcool sau droguri pentru a se calma. Deși majoritatea adulților cu TOC recunosc că ceea ce fac nu are sens, unii adulți și majoritatea copiilor s-ar putea să nu realizeze că comportamentul lor este ieșit din comun. Părinții sau profesorii recunosc de obicei simptomele TOC la copii. Dacă este lăsat netratat, TOC poate interfera în toate aspectele vieții.

Factori de risc

TOC este o tulburare comună care afectează adulții, adolescenții și copiii din întreaga lume. Majoritatea oamenilor sunt diagnosticați la aproximativ 19 ani, de obicei cu o vârstă de debut mai devreme la băieți decât la fete, dar debutul  are loc după vârsta de 35 de ani. Cauzele TOC sunt necunoscute, dar factorii de risc includ:

Genetica

Studiile pe gemeni și familiile au arătat că persoanele cu rude de gradul I (cum ar fi un părinte, un frate sau un copil) care au TOC prezintă un risc mai mare de a dezvolta tulburarea. Riscul este mai mare dacă ruda de gradul I a dezvoltat TOC în copilărie sau in adolescenta. Cercetările în curs continuă să exploreze legătura dintre genetică și TOC și pot ajuta la îmbunătățirea diagnosticului și a tratamentului TOC.

Structura și funcționarea creierului

Studiile imagistice au arătat diferențe în cortexul frontal și structurile subcorticale ale creierului la pacienții cu TOC. Se pare că există o legătură între simptomele TOC și anomaliile din anumite zone ale creierului, dar această legătură nu este clară. Cercetările sunt încă în curs. Înțelegerea cauzelor va ajuta la determinarea unor tratamente specifice și personalizate pentru tratarea TOC.

Mediu inconjurator

În unele studii a fost raportată o asociere între traumele din  copilărie și simptomele obsesiv-compulsive. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege mai bine această relație. În unele cazuri, copiii pot dezvolta simptome TOC sau TOC în urma unei infecții streptococice.

Tratamente și terapii

TOC este de obicei tratat cu medicamente, psihoterapie sau o combinație a celor două. Deși majoritatea pacienților cu TOC răspund la tratament, unii pacienți continuă să prezinte simptome. Uneori, persoanele cu TOC au și alte tulburări mentale, cum ar fi anxietatea, depresia și tulburarea dismorfică a corpului, o tulburare în care cineva crede în mod eronat că o parte a corpului lor este anormală. Este important să se ia  în considerare  si aceste  tulburări atunci când se iau  decizii cu privire la tratament.

Psihoterapie

Psihoterapia poate fi un tratament eficient pentru adulți și copii cu TOC. Cercetările arată că anumite tipuri de psihoterapie, inclusiv terapia cognitiv-comportamentală (TCC/CBT) și alte terapii înrudite (de exemplu, antrenamentul pentru inversarea obiceiurilor) pot fi la fel de eficiente ca și medicamentele pentru mulți indivizi. Cercetările arată, de asemenea, că un tip de TCC numit terapie  prin expunere – petrecerea timpului în situația care declanșează compulsiuni (de exemplu, atingerea obiectelor murdare), dar apoi împiedicată să efectueze constrângerea obișnuită rezultată (de exemplu spălarea mâinilor) – este eficient în reducerea comportamentelor compulsive în TOC, chiar și la persoanele care nu au răspuns bine la medicamente.

Ca și în cazul majorității tulburărilor mintale, tratamentul este de obicei personalizat și poate începe fie cu medicamente, fie cu psihoterapie, fie cu o combinație a ambelor. Pentru mulți pacienți, terapia prin expunere este tratamentul suplimentar de alegere atunci când medicamentele  nu tratează eficient simptomele TOC sau invers pentru persoanele care încep tratamentul cu psihoterapie.