Ce este și cum se diagnostichează tulburarea obsesiv-compulsivă?
Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) este o tulburare de anxietate care se manifestă prin obsesii, fixații, rutine pe care pacientul le are sau le dezvoltă de puțin timp, dar care îi afectează viață într-un fel în care îl consumă și îi afectează relațiile.
OCD vine de cele mai multe ori la pachet și cu alte tulburări psihice care îl duc cu siguranță, pe suferind, în biroul unui psihiatru.
De ce apare tulburarea obsesiv-compulsivă?
Experţii nu cunosc cauza exacta a tulburarii obsesiv-compulsive. Cercetările sugerează că poate fi vorba de o problemă cu modul în care o parte a creierului trimite informaţii către o altă parte. Majoritatea psihologilor spun că ar fi vorba de o traumă puternică în copilărie, iar prin OCD, copiii, ajunși adulți, au reușit să supraviețuiască. Unii experţi consideră că o problemă legată de infecţii, precum amigdalita streptococică sau scarlatina poate declanşa tulburarea.
Care sunt trăsăturile care „trădează” o persoană cu OCD?
- E obsedată de curățenie. Își spală mâinile de zeci de ori, petrece ore bune din zi făcând curățenie, văde murdărie peste tot, iar asta o împiedică să relaționeze eficient cu oamenii din jur. Refuză să dea mâna, să îmbrățișeze sau să pupe oamenii, chiar și pe cei cunoscuți.
- Îi e frică de moarte. Tuturor ne e frică de moarte, doar pentru o persoană cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă, moartea e peste tot și refuză să își trăiască viața la capacitate maximă pentru că nu vor să meargă. Rar ies din casă și doar dacă este absolut necesar, sunt obsedați de siguranță și nu-și asumă niciun risc.
- Sunt perfecționști. Un strop de perfecționism ne ajută pe toți să avansăm în carieră, să fim eficienți și să oferim timp de calitate, dar un OCD-ist își consumă zilele și anii urmând cu rigurozitate perfecțiunea. De cele mai multe ori, ce pentru ei înseamnă perfecțiune, pentru alții reprezintă banalitate.
- Au o imagine inflexibilă despre felul în care trebuie să fie așezate obiectele. Fiecare obiect are un loc precis, de la care nu se abate nimeni niciodată, iar simpla idee de a schimba acel loc le dă o stare de rău fizic. Aceștia sunt oamenii care se apucă și reorganizează tot în jur, indiferent de contextul social.
- Verifică obsesiv totul. Verifică dacă au cheile, portofelul, dacă geanta e pusă la punct, dacă ușa e încuiată, dacă aragazul este stins. Nu o fac odată, de două ori, ci o fac obsesiv, de 20-30 de ori.
- Au ritualuri respectate cu strictețe. Ritualul le oferă o siguranță de care ei au nevoie cu disperare pentru a se putea simți în siguranță. Orice abatere vine la pachet cu atacuri de panică și anxietate crescută.
Cum putem să ajutăm?
În general, OCD-iștii știu că nu e „normal” ce fac ei, dar nu se pot controla. Sunt frustrați de felul în care se manifestă, suferă și le e rușine că sunt așa. Putem să îi ajutăm așa:
- Niciodată nu îi luam peste picior pentru obsesile lor. Pentru ei, aceste obsesii reprezintă metode de calmare.
- Putem să îi intrebăm de ce fac așa sau dacă îi putem ajuta. Acești oameni oferă cu bucurie justificări ale comportamentului lor și trebuie ascultați cu seriozitate.
- Nu îi forțați să fie altfel. Numai un specialist, într-un mediu securizant poate încerca o schimbare. O intervenție neprofesionistă poate face mai mult rău decât bine.
Există tratament?
Intervenția unui specialist în terapie cognitiv comportamentală are succes în proporție de peste 70%, iar și cu intervenția psihiatrului, rata de succes poate fi de 100%. Important e ca un om care are această afecțiune să ajungă la un specialist și să lucreze spre a se recupera.
