Invata sa gandesti pozitiv, pentru o viata fericita

Cand vorbim de ganduri automate ne referim la acele ganduri care ne conving de ceva ce nu este cu adevarat real, care ne intaresc gandirea sau emotiile negative, spunandu-ne lucruri care suna pentru noi rational dar care nu fac altceva decat a pastra o stare interioara negativa. De exemplu, o persoana isi spune intotdeauna „nu reusesc cand incerc ceva nou”. Acesta este un exemplu de gandire polarizata sau de tip alb-negru, in sensul ca persoana vede doar esecul in cazul incercarilor sale, iar esecul asociat unei situatii il generalizeaza la toate situatiile noi cu care se confrunta. Aceste automatisme de gandire in psihoterapia cognitiv-comportamentala sunt numite distorsiuni cognitive si fac obiectul interventiilor terapeutilor pentru modificarea lor. Invatand sa identifice corect aceste tipuri de ganduri, persoana poate sa raspunda gandirii negative si sa o respinga sau sa o inlocuiasca cu o gandire mai rationala si echilibrata. Aaron Beck a propus pentru prima data teoria din spatele distorsiunilor cognitive, iar David Burns a fost responsabil de popularizarea acesteia prin denumirile oferite si exemple pentru distorsiuni. Iata cateva:

Gandirea de tip „Totul sau Nimic” , gândirea polarizată  de tip „Alb sau Negru”.  In gandirea polarizata lucrurile sunt interpretate in „negru sau alb”. Persoana gandeste ca trebuie sa fie perfecta, altfel va avea un esec. Nu vede situatia de mijloc si nu o accepta. Nu gandeste in nuante de gri si nu-si permite sa flexeze gandirea potrivit complexitatii situatiilor sau persoanelor cu care are de-a face, de asemenea nu ia in calcul variante posibile sau intermediare. Gandul automat ca „Nimic nu merge oricat as incerca” va conduce catre o stare afectiva incarcata de intristare si deznadejde, la evitarea situatiilor, ignorarea micilor progrese, demotivare si lipsa perspectivei sau acumularea experientei.

Gandirea catastrofizanta. Persoana cu un astfel de tipar cognitiv se asteapta ca dezastrul sa o loveasca indiferent de ceea ce face. Ea exagereaza importanta evenimentelor nesemnificative, dand o semnificatie subiectiva, cu o asumare nejustificata a vinei sau greselii considerand ca influenteaza in mod inadecvat cursul lucrurilor. Catastrofizarea conduce la stari emotionale de anxietate si comportamente de izolare sau evitare prin care persoana crede ca va preintampina producerea unei catastrofe.

Gandirea prin filtrare. Persoana cu un astfel de tipar cognitiv gandeste prin prisma unui detaliu negativ pe care il amplifica fara a lua in considerare nicio alta informatie care exista. Alegerea unui detaliu unic, neplacut si focusarea exclusiva pe acest detaliu va influenta negativ viziunea asupra realitatii care va deveni intunecata sau distorsionata.

Suprageneralizarea. In aceasta distorsiune cognitiva se ajunge la concluzii generale bazate pe un singur incident sau pe o singura proba. Daca se intampla ceva rau o singura data, ne asteptam ca acest rau sa se intample mereu. O persoana poate vedea un singur eveniment neplacut ca parte a unui model de infrangere neterminat.

Personalizarea. Personalizarea este o denaturare in care o persoana crede ca orice spune sau face altcineva este un fel de reactie directa, personala fata de sine. O persoana ghidata de personalizare, se poate vedea de asemenea ca fiind cauza unor evenimente nesanatoase pentru care nu au fost responsabile.

Minimalizarea semnificatiei propriilor rezultate pozitive: minimalizarea experientelor pozitive, a situatiilor in care reusesti: atunci cand atribui succesele tale unor factori externi ca de exemplu norocul si reduci valoarea contributiei si a meritelor proprii, chiar daca in mare parte ai muncit pentru acel rezultat. Cu alte cuvinte treci cu vederea cand obtii rezultate bune si ratezi intarirea imaginii proprii ca persoana de valoare, ceea ce ti-ar da o mai mare incredere in tine si o stare de bine.

Gandirea de tip „Trebuie”. Persoana se ghideaza dupa o lista de reguli despre cum ar trebui sa se comporte atat ea cat si ceilalti. Atunci cand se incalca aceste reguli, persoana se va simti furioasa sau vinovata pentru incalcarea acestor reguli. De asemenea, persoana isi poate propune sa realizeze anumite lucruri si sa accepte numai un rezultat pozitiv, un altfel de rezultat fiind de neconceput si poate crea persoanei stari de manie, frustrare, resentimente.

Exagerarea efectelor unui eveniment sau situatii produce de asemenea anxietate si accentuarea emotiilor negative, dar si fuga din fata provocarilor.

Anticiparile negative nu fac altceva decat sa produca anxietatea inainte de producerea evenimentului.

Etichetarile proprii sau asupra celorlati fara a lua in considerare faptele sau dovezile accentueaza gandirea de tip automat, persoana nu mai reflecta la amanuntele situatiei, la argumente pro sau contra care ii confera flexibilitate gandirii si ii dezvolta capacitatea de judecata.

Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog