Oreionul – simptome, diagnostic și tratament

Oreionul sau parotidita epidemică este o boală infecțioasă de cauza virală, cauzată de infecția cu virusul urlian. Boală afectează glanda parotidă, glanda salivară importantă la om, situată la nivelul gurii, de o parte și de altă a interiorului obrajilor și în dreptul zonei urechilor. Oreionul poate afecta una sau ambele glande parotide.

Despre oreion – informații generale

Oreionul apare frecvent în copilărie și la adulții tineri, cu vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani, însă poate apărea și la adulți, iar în cazuri rare, afectează și copiii de 1-2 ani. Deși poate surveni oricând în timpul anului, cele mai întâlnite cazuri de oreion se înregistrează iarna și primăvară.

Virusul este unul cu grad mare de contagiozitate, transmițându-se foarte repede în spații închise, unde există multe persoane (grădinițe, școli, case cu mulți membri, zone supraaglomerate, mijloace de transport în comun), pe cale aeriană, prin strănut, tuse, salivă, dar și prin contact cu suprafețele infectate. Simptomele apar de obicei la aproximativ 2-3 săptămâni de la momentul expunerii și durează între șapte și zece zile, din momentul în care debutează boala. Imunitatea după boală este durabilă, ceea ce înseamnă că persoanele care au făcut oreion nu mai pot contacta boală din nou, chiar și în lipsa vaccinării.

Oreion – simptome

Simptomele oreionului apar, de obicei, în decurs de două săptămâni de la expunerea la virus și sunt recunoscute ușor. Glandele parotide se pot inflama treptat, devenind dureroase, periodic.

• Febră sau subfebrilitate;
• Dureri de cap;
• Modificare a stării generale;
• Tumefacție dureroasă a glandelor parotide;
• Durere la vorbire, masticație și înghițire;
• Uscăciune a gurii;
• Durere la nivelul urechilor.

Simptomele sunt mai puțin pronunțate în rândul copiilor mici, fiind foarte probabil ca unii copii să fie asimptomatici sau să dezvolte simptome ușoare, și mult mai grave la adolescenți și adulți, în rândul cărora există șanse să apară și o serie de complicații redutabile precum orhiepididimita (inflamație testiculară dureroasă, care poate duce la sterilitate), inflamație ovariană, surditate, inflamație a creierului, pancreatită acută.

Oreion – diagnostic

Diagnosticul de parotidită epidemică se face în baza aspectului clinic al bolnavului, contextul de epidemie de oreion fiind de multe ori și el edificator. În general, oreionul poate fi diagnosticat pe baza semnelor clinice ale bolii (inflamația tipică a glandelor parotide). Atunci când nu se poate identifica cu precizie, în baza aspectului clinic, există posibilitatea efectuării unor analize de identificare a virusului urlian din salivă sau sânge. Pentru că oreionul afectează glandele salivare se poate evalua și nivelul enzimei numită amilază din sânge.

• hemograma
• amilaze serice
• glande salivare, urină, lichid cefalorahidian
• prezența anticorpilor de tip imunoglobuline M

Oreion – tratament

În primul rând, persoana bolnavă trebuie să se izoleze la domiciliu până la dispariția completă a simptomelor. Tratamentul oreionului este unul simptomatic și nu curativ. Virusul oreionului nu poate fi combătut, însă tratamentul aplicat ajută pacientul să se simtă mai confortabil în perioada în care este bolnav.

• Comprese calde alternând cu comprese reci, aplicate la nivelul fetei și gâtului, în dreptul tumefactiei, în scopul de a scădea inflamația și de a ameliora disconfortul;
• Administrare de antialgice sau antiinflamatorii pe cale orală, pentru ameliorarea durerii și scăderea inflamației;
• Oferirea unor alimente moi, cu textura fină, în dietă ( supă, iaurt, piureuri  și alte alimente care nu sunt greu de mestecat) până la dispariția simptomelor;
• Menținerea unui nivel corect de hidratare, mai ales în cazul copiilor care refuză alimentația din cauza durerii;
• Gargară cu apă călduță și sărată, ajută la calmarea durerii în gât și poate ajuta la scăderea inflamației.
• Administrare de soluție de glicerină cu stamicin.
• În caz de febră se pot administra medicamente antitermice, cu excepția aspirinei în cazul copiilor care pot dezvolta sindromul Reye.

Oreion – prevenție

Cea mai eficientă modalitate de a preveni apariția oreionului este vaccinarea. Vaccinul ROR (combinație trivalentă) protejează împotriva a 3 boli: rujeolă, oreion și rubeolă. Sunt recomandate două doze de vaccin: una până la vârsta de 12 luni, iar a doua între 5 și 7 ani. Vaccinul nu este indicat persoanelor cu un sistem imunitar slăbit. Vaccinul ROR este recomandat și adulților, dacă aceștia nu au fost vaccinați în copilărie, însă este interzis a fi folosit în sarcină. După vaccinare, o femeie trebuie să aștepte minim 3 luni pentru a concepe un copil. Nou-născuții sau sugarii, a căror mame au fost deja infectate sau vaccinate sunt protejați de anticorpii mamei timp de câteva luni.

Oreion – posibile complicații

La copii, oreionul evoluează de cele mai multe ori lipsit de complicații, fiind mai periculos când se declanșează la vârsta adultă. Până la 40% dintre băieții infectați cu oreion după pubertate prezintă o inflamație a testiculelor, numită orhită, care în cazuri rare poate determina sterilitate. Pericolul infertilității există și în rândul fetelor, ca urmare a inflamației ovarelor, numită ooforită, cauzând dureri abdominale mari.

La ambele sexe, se pot întâlni și următoarele complicații:

• Encefalita: encefalita apare din cauza inflamației acute sau cronice a creierului. În unele cazuri, această inflamație poate cuprinde și meningele, situație în care vorbim despre meningoencefalită.
• Pancreatita: pancreatita este o afecțiune ce constă în inflamarea pancreasului.
• Miocardita: miocardita este o afecţiune a inimii care constă în inflamarea muşchiului cardiac (miocardul).
• Meningita: meningita este o boală infecțioasă care se manifestă prin inflamarea membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării.
• Tiroidita: tiroidita face parte dintre bolile tiroidiene inflamatorii.
• Mastita: reprezintă o inflamație a țesutului mamar
• Pneumonia: este o formă de infecție respirataorie caracterizată prin inflamarea țesutului plămânilor.
• Nefrita: nefrita este o boală inflamatorie a unui rinichi sau a ambilor rinichi.
• Artrita: artrită este o afecțiune a articulațiilor, caracterizată prin durere și inflamare.
• Purpura trombocitopenică: afecțiune hematologică care duce la un nivel anormal de scăzut de trombocite în sânge.
• Keratouveita: inflamație care afectează simultan corneea și uvea.
• Ataxie cerebrală: Disfuncție a cerebelului implicată în asimilarea percepției, coordonării și controlului mișcărilor.
• Sindromul Guillain-Barre: boală autoimună care se caracterizează prin slăbiciunie musculară sau paralizie, din cauza faptului că, semnalele sunt trimise cu întârziere nervilor.
• Avort spontan în cazurile de sarcina incipientă.

Semnale de alarmă pentru complicații

Complicațiile oreionului trebuie supervizate de către medic, în unele cazuri fiind necesară spitalizarea.

Trebuie să vă prezentați imediat la medic în sitautiile de mai jos:

• deshidratare
• grețuri și vărsături
• letargie
• convulsii
• dureri abdominale mari, dureri pelvine
• dureri testiculare
• fotofobie
• rigiditate occipitala ( redoare).

Pe baza cardului Mama și Copilul, Farmaciile Catena întâmpină mămicile, dar și femeile care se pregătesc să rămână însărcinate cu reduceri de până la 25%.