Astmul bronsic la copilul mic
Astmul bronsic este o afectiune ce are la baza o inflamatie cronica a cailor aeriene care se manifesta cu episoade repetate de wheezing (respiratie suieratoare), tuse seaca sau productiva, dispnee (respiratie dificila sau senzatie de sufocare). Simptomele apar cel mai frecvent in timpul noptii sau in orele diminetii. Inflamatia cronica antreneaza dupa ea o hiperrectivitate a cailor aeriene, o reactie “exagerata” la contactul cu stimuli, cum sunt infectiile respiratorii virale, contactul cu aerul rece, efortul, alergenii respiratori si poluanti.
Simptomele astmului bronisc
La copii intre 0 si 5 ani, simptomele astmului bronsic sunt nespecifice, unele dintre ele intalnindu-se si in alte patologii frecvente pentru grupa de varsta: tusea si wheezing-ul in infectii virale respiratorii banale, alergie la proteina laptelui de vaca, reflux gastro-esofagian. De aceea este importanta o parcurgere amanuntita a istoricului medical al copilului si al posibililor factori predispozanti sau declansatori.
Dintre simptome, atunci cand wheezing-ul si tusea apar brusc in timpul noptii, chiar din somn, sau atunci cand copilul face efort, cu mentiunea ca la sugar plansul sau rasul pot fi considerate ca fiind un efort, este probabil diagnoticul de astm. Dispneea-lipsa de aer/sufocarea, care apare si ea in mod repetat in timpul efortului, intareste suspiciunea de astm. Copilul cu infectii respiratorii repetate sau trenante, cu istoric familial de astm bronsic, in special mama, sau care asociaza manifestari alergice la nivelul pielii – dermatita atopica, sau alergii alimentare, este mult mai probabil sa sufere de astm bronsic. Pentru ca la grupa de varsta 0-5 ani nu exista teste care sa evalueze eficient functia respiratorie, din cauza lipsei de cooperare a pacientului, examenul clinic si anamneza sunt cu atat mai importante.
Factorii de risc pentru aparitia astmului sunt:
– Sensibilizarea la pneumalergeni: praf interior/exterior, par si fanere de animale, bacterii si mucegaiuri, puf, polen, parfumuri puternice, contact brusc cu temperaturi scazute, umiditate excesiva;
– Fumatul in timpul sarcinii si expunerea copilului la fum de tigara in primele luni de viata;
– Istoric familial de astm bronsic, in principal rudele de grad I si in special mama;
– Expunerea la poluanti: gaz de esapament, lac, diluant, vopsea si alte substante chimice cu miros puternic.
Ca forme de boala, astmul se clasifica in functie de frecventa aparitia simptomelor in astm intermitent si persistent, iar in functie de gradul de afectare a activitatii zilnice si frecventa necesitarii de medicamente in astm usor, moderat sau sever. In cazul in care tratamentul recomandat nu se preteaza formei de boala, nu este administrat corect sau pentru o perioada suficienta de timp, astmul se considera a nu fi controlat terapeutic.
Tratamentul in astmul bronisc
In ceea ce priveste tratamentul in astm, el tinteste problemele principale: bronhospasmul si inflamatia. Astfel, cel mai frecvent, tratamentul imediat al crizei de astm sau al acutizarii astmului asociaza un medicament inhalator care va dilata caile aeriene, permitand aerului sa patrunda, si un preparat cortizonic, inhalator, oral sau intravenos care are rolul de a scadea inflamatia. In functie de forma de astm bronsic, exista scheme de tratament adaptate. In formele de astm intermitent sau persistent usor si moderat, cel mai frecvent se asociaza medicamente ce dilata caile aeriene pentru o scurta perioada de timp si substante cortizonice inhalatorii. Aceste medicamente se pot administra sub forma de spray, care pana la varsta de 5 ani are nevoie de un spatiator pentru administrare, sau in nebulizare – aerosol. In cazul cortizonului, el se poate administra si sub forma de comprimate orale sau intravenos. In tratamentul astmului se mai asociaza si substante care scad componenta alergica a bolii.
Daca copilul este diagnosticat corect, evita contactul cu factorii declansatori – pneumalergenii, si urmeaza tratamentul conform prescriptiei, prognosticul bolii este favorabil cu posibilitatea de disparitie a simptomelor pana la varsta de scolar sau adolescent.
Text: Dr. Alexandra Barzan, medic pediatru
