Franele prejudecatilor in viata de cuplu

Ai ganduri pe care nu le verifici? Crezi atat de mult in ele si uneori iti pare inutila verificarea lor?

Cand ma refer la verificarefac de fapt apel la folosirea functiilor cognitive – la analiza si comparatie, implicare in mod voit intr-un proces de observare, studiere sau cercetare cu o rigoare auto-impusa in scopul descoperirii unui „adevar” cat mai plauzibil si nu in ultimul rand a activa intentia de a valida o realitate care poate fi doar aparenta, prin folosirea gandirii critice.

Vreau sa inteleg mai mult decat ceea ce este in momentul asta sau ce observ acum.

Vreau sa inteleg mai mult decat ceea ce “stiu deja” (de fapt ai sentimentul ca “stii” datorita unei perceptii subiective a ceva ce este asemanator cu o alta experienta traita in antecedente).

Vreau sa inteleg mai mult decat ceea ce se spune despre… (in general).

Si-atunci vor curge toate intrebarile de clarificare: De ce? Cum? Cine? Pentru ce?…

Gordon Allport a definit prejudecata ca un „sentiment, favorabil sau nefavorabil, fata de o persoana sau un lucru, inainte de, sau nefiind bazat pe experienta reala.”

Prejudecatile se nasc din stereotipuri mentale. Stereotipul este o functie naturala a creierului nostru prin care simplificam realitatea pentru o adecvare cat mai simpla (fara efort) prin raspunsuri cognitive sau comportamentale automate.

Stereotipul mental poseda simultan doua caracteristici: simplificarea – reducerea intregului la una din partile sale componente, prin retinerea selectiva si prea putin fondata a insusirilor particulare si generalizarea – atribuirea caracteristicilor astfel reţinute pentru o categorie mentala.

Stereotipurile si prejudecatile mai sunt numite si clisee mentale – cu rol in economia gandirii.

Stereotipurile si prejudecatile de fapt limiteaza cunoasterea caracteristicilor autentice ale realităţii, ale unei persoane sau grup de persoane si altereaza comportamentul persoanei care are o astfel de gandire deoarece aceasta formuleaza generalizari plecand de la aspecte particulare, nesemnificative, fixate in imaginea sa apriorica simplificatoare si se ghideaza dupa acestea. Prejudecatile sunt in general negative si conduc spre actiuni de negare, izolare, excludere, depreciere, devalorizare a celuilalt tocmai datorita unei categorizari irationale pe baza unor stereotipuri. Ele pot fi imprumutate de la altii sau pot fi provocate de nevoia de a te simti superior prin devalorizarea altora, teama, frustrare, educatie insuficienta care nu permite decat o intelegere simplista si stereotipa a realitatii, incapacitatea de confruntare cu oameni necunoscuti si situatii marcate de incertitudine, nevoia de aprobare si acceptare, tendinta spre conformare in raport cu credintele si atitudinile dominante, etc.

Comunicarea dintre oameni in general nu trebuie sa plece de la axioma ca  „lumea este asa cum o vad eu” . Aceasta poate deveni o bariera, ce poate fi depasita numai prin acceptarea opiniilor, valorilor, credintelor, culturii si prin gasirea unei cai de mijloc care sa faciliteze comunicarea sau a cat mai multor modalitati alternative de a rezolva dificultatile. Comunicarea in cuplu se bazeaza pe aceeasi regula.

Prejudecatile pun frana satisfactiei in viata de cuplu:

“Sexualitatea buna pentru sanatate, insa sexul odata consumat “ma angajeaza” afectiv, imi creaza obligatii afective sau morale”, etc – Multi oameni gandesc in acesti termeni iar prejudecata poate infrana sau chiar a nu lasa loc sa se desfasoare sau sa se consume un act sexual deoarece intervin temerile si rezistentele. Astfel este prejudiciat gustul iubirii, al senzitivitatii, si neglijate sau amanate dorintele si pasiunea instinctive, naturale, firesti. Explorarea intimitatii este uneori un element tabu tocmai pentru ca este incadrata de prejudecata. Daca nu ar fi folosit cuvantul sex ci ar fi inlocuit cu schimburi senzuale, sa zicem, cred ca pentru multi contextul ar fi cu totul altul si le-ar permite deschiderea si luminarea sufletului.

Sexualitatea nu este “permisa” la menopauza sau andropauza –Multe din prejudecati au radacinile in cultura sau religie, insa daca libidoul si dorinta nu sunt inca pensionate, oare de ce ar trebui sa avem permisiunea sociala sa continuam viata sexuala? Daca raspunsul sexual este inca activ, acceptarea trupului modificat de timp nu impiedica un act sexual, iar ce este cel mai important –exista sentimente de iubire si intentii reciproce – atunci contextul optim pentru intimitate se afla doar in decizia partenerilor si numai a lor. Limitarile din exterior, se vor face simtite, numai daca sunt primite. Pentru o viata sexuala implinita comunicati-va asteptarile, temerile, fanteziile si aprecierile indiferent de varsta pe care o aveti. Daca ati trecut de 60 de ani, nu inseamna ca iubirea si sexualitatea sunt perversiuni, sau sunt dezgustatoare sau nevrednice de fiinta noastra.

 

Sexualitatea prea multa, aduce lipsa iubirii sau a plictiselii. Aceasta prejudecata include un risc pe care oamenii incearca sa il evite. De aceea unii parteneri incearca a-si limita intimitatea, dorm in paturi separate, isi propun intalniri mai rare, se infraneaza voit de la oferirea sau primirea afectiunii, etc., insa capcana care ameninta sexualitatea este aceea de a-l bloc ape celalalt in ideea pe care o avem despre el. Este necesar sa ramaneti cu interesul si curiozitatea treze despre celalalt, pentru a stabili noi orizonturi ale relatiei. Pentru a mentine treaza flacara e necesar sa il surprindeti si sa reganditi creativ contexte optime pentru intimitate. E nevoie de o imaginatie fertila. Pasivitatea nu va face altceva decat sa excluda resurse, ce mai devreme sau mai tarziu vor fi canalizate in alta parte. 

Pastrati o viata sexuala regulata!