Cum diagnosticam scabia?
Scabia reprezinta o infestare tegumentara intens pruriginoasa cauzata de un parazit − Sarcoptes scabiei hominis. Intotdeauna, cea care produce infectia este femela parazitului si, desi tot ciclul de viata se desfasoara dupa inocularea gazdei, poate supravietui pana la 2-3 zile pe asternuturi/haine etc. Odata inoculata gazda (omul), parazitul isi incepe ciclul de viata, producand oua si larve in timp ce sapa in epiderm si depunandu-le pe tot traiectul. Aproximativ 300 millioane de cazuri de scabie sunt inregistrate anual pe glob. Spectrul clinic destul de polimorf face uneori diagnosticul dificil si intarzie tratamentul.
Scabia reprezinta o problema globala si afecteaza populatia indiferent de varsta, rasa sau status socioeconomic. Incidenta este crescuta in randul copiilor, varstnicilor si pacientilor activi sexual. De asemenea, pacientii cu status imunodeprimat (post-transplant, HIV/SIDA, varstnici) sunt predispusi sa dezvolte forma hiperkeratozica cu leziuni atipice, care sunt frecvent eronat diagnosticate si tratate necorespunzator.
Care sunt modalitatile de transmitere?
Principala modalitate de transmitere a scabiei este prin contact direct piele-piele. De aceea, scabia a fost considerata o boala cu transmitere sexuala. O persoana infestata poate transmite scabia chiar daca este asimptomatica, mai ales luand in considerare faptul ca poate exista un interval prelungit (cca 10 saptamani) intre infectia primara si manifestarile clinice. Scabia se transmite mai putin prin contact indirect – cu haine/asternuturi –, insa, daca este vorba despre o forma hiperkeratozica unde exista o agregare parazitara crescuta, atunci riscul creste exponential.
Cum se prezinta leziunile date de scabie?
Leziunea tegumentara data de scabie este patognomonica si este reprezentata de trasee subepidermice serpiginoase (tuneluri sub epiderm sapate de parazit), lungi de cca 2-10 mm, in relief, de culoare gri. Zonele predilecte pentru aparitia leziunilor sunt spatiile interdigitale, inchieturi, coate, axile, zona curelei, scrot (la barbat) si areole (la femeie). La pacientii varstnici sunt caracteristice leziunile dorsale si se prezinta frecvent sub forma de excoriatii.
La copii, de obicei, leziunile sunt predominante la nivelul palmelor si plantelor. De asemenea, un procent de 7-11% din pacienti pot prezenta forme nodulare sau hiperkeratoza cu distrofii unghiale si leziuni scapulare.
Leziunile patognomonice sunt insotite, de obicei, de aparitia leziunilor secundare gratajului, a suprainfectarii bacteriene sau ca raspuns al sistemului imunitar: excoriatii, dermatita exematiforma, hiperpigmentari, eritrodermie etc. Leziunile se pot prezenta sub forma de papule, in special la nivelul penisului si areolelor.
Cum diagnosticam scabia?
Diagnosticul este, de cele mai multe ori, clinic la pacientii cu leziuni caracteristice, intens pruriginoase. Diagnosticul este confirmat prin identificarea microscopica a parazitului sau a larvelor/oualelor parazitare recoltate din leziunile tegumentare. De asemenea, la stabilirea diagnosticului pot contribui amplificarea PCR si titrul de Ac IgE.
Putem trata scabia?
Tratamentul scabiei include preparate medicamentoase antiparazitare (antiscabie) sub forma de tablete, spray, unguent etc. si preparate medicamentoase antimicrobiene. Uneori, tratamentele trebuie aplicate repetat, in special in formele keratotice care raspund greu la tratament.
Pruritul poate persista pana la o luna chiar si in contextul unui tratament corect si eficient. Se pot folosi antihistaminice orale sau, in cazul scabiei nodulare, se poate recurge la injectare intranodulara de costicosteroizi. Formele hiperkeratozice pot avea nevoie de aplicatii repetate ale preparatelor medicamentoase cu descuamarea pe cat posibil a crustelor in prealabil (prisnituri cu apa calda, urmate de aplicarea de agenti keratolitici) pentru a asigura o penetrare mai buna a agentilor topici. Persoanele cu care au intrat in contact pacientii infectati (contactii) trebuie sa primeasca tratament chiar daca nu prezinta simptomatologie sugestiva. Exceptie fac nou-nascutii (sub 2 luni) si femeile gravide. Urmarirea post-tratament atat a pacientilor, cat si a contactilor este importanta pentru a preveni recidiva sau reinfestarea. Hainele si asternuturile trebuie spalate la temperaturi inalte, la initierea tratamentului si la 1 saptamana dupa.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie
