Infectia urinara – greseli frecvente
Datorita particularitatilor anatomice, femeile sunt mai predispuse la infectii urinare decat barbatii. Se estimeaza ca peste 80% din populatia feminina s-a confruntat cel putin o data in viata cu o infectie urinara si ca peste 35-45% din pacientele care au avut o infectie urinara vor prezenta cel putin o recurenta a infectiei.
Infectiile urinare nediagnosticate la timp, neglijate sau incomplet tratate pot duce in timp la compromiterea functiei renale care, de cele mai multe ori, este ireversibila.
Simptomele infectiei urinare
Cei mai multi dintre pacienti aleg sa ignore simptomele evidente ale unei infectii in ideea ca nu sunt foarte suparatoare. Orice infectie urinara la debut poate avea un parcurs insidios cu simptomatologie diminuata in prima faza. Ignorate, simptomele vor creste in intensitate si vor deveni din ce in ce mai suparatoare.
Din nou, cei mai multi dintre pacienti decid sa amane consultul medical dintr-o conceptie total gresita: frica de medic sau de consultul in sine.
Alternativa des intalnita consta in autotratament. Aici exista mai multe variante: terapii naturiste, tratament „dupa ureche” etc.
Greseli frecvente in tratarea infectiilor urinare
Multi pacienti isi administreaza tratamente care stiu ca au functionat in trecut. Altii urmeaza recomandarile rudelor, vecinilor sau cunostintelor. Exista si o alta categorie de pacienti care merg la farmacie si, in urma descrierii simptomelor, li se recomanda antibiotic aleatoriu, bazat pe „experienta” farmacistului.
Orice suspiciune de infectie urinara trebuie investigata corespunzator, avand cel putin un sumar de urina si urocultura cu antibiograma. Tratamentul va fi prescris in functie de antibiograma si sensibilitatea germenului implicat in infectie la substantele antibiotice.
Un tratament care a functionat in trecut nu va fi sigur eficient si in prezent pentru ca in infectie poate fi implicata o alta bacterie.
Tratamentele antibiotice luate fara recomandare conform antibiogramei pot selecta specii rezistente la antibiotic, aceste infectii devenind greu de tratat si implicand folosirea de antibiotice din ce in ce mai agresive.
De asemenea, multi dintre pacienti incep tratamentul si, dupa 2-3 zile, vazand ca simptomele dispar, il opresc brusc. Vorbim aici de un tratament incomplet, o eradicare incompleta a infectiei si complicatiile ce pot aparea. Tratamentele homeopate au rolul lor adjuvant in tratarea infectiilor urinare, insa ele nu substituie tratamentul antibiotic. Consumul insuficient de apa contribuie si el la aparitia infectiilor urinare si la posibilitatea unui raspuns precar la tratament.
Dupa terminarea tratamentului complet, se recomanda retestarea urinei prin sumar de urina si urocultura pentru a putea obiectiva raspunsul pozitiv la tratament. Se intampla uneori ca infectiile sa fie refractare la tratamentul de prima linie. Este esentiala schimbarea schemei de tratament pana se ajunge la eradicarea completa a infectiei.
De asemenea, in cazul infectiilor urinare refractare la tratament sau recidivante, trebuie cautate alte cauze de intretinere a infectiei: anomalii renale (malformatii renale), litiaza renala, formatiuni tumorale etc.
Rinichiul este un organ pereche cu rol esential si vital in functionarea organismului uman. Compromiterea functiei renale reprezinta o problema grava de sanatate, cu scaderea semnificativa a calitatii vietii si care, in cazurile extreme, poate duce la punerea in pericol a vietii.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie
