De ce ma doare cand fac dragoste

Problemele de natura sexuala au o prevalenta crescuta in randul populatiei de sex feminin. Disfunctiile sexuale pot lua multiple forme: de la libido scazut sau absent pana la incapacitatea obtinerii orgasmului sau durere reclamata in timpul actului sexual ce poate merge pana la incapacitatea de a realiza actul in sine.

Durerea sexuala reprezinta un subiect tabu, cele mai multe femei evitand sa discute despre acest subiect. De asemenea, reprezinta o problema de sanatate greu de evaluat si cuantificat din punct de vedere medical, dificultatea fiind data si de etiologia multifactoriala si combinata ce poate sta la baza ei.

Durerea sexuala poate fi primara (prezenta de la primul contact sexual din viata) sau secundara (aparuta in contextul existentei unor contacte sexuale nedureroase anterioare), poate fi completa (prezenta la toate experientele sexuale) sau situationala. Cauzele pot varia de la anomalii anatomice pana la boli complexe organice sau psihosociale.

Clasificarea durerii sexuale presupune 3 categorii:

– dispareunia – durere persistenta sau recurenta asociata actului sexual;

– vaginismul – spasm involuntar persistent sau recurent al musculaturii treimii inferioare a vaginului asociat actului sexual, ce poate asocia si contractarea musculaturii planseului pelvin inalt;

– durere genitala neasociata actului sexual.

Durerea sexuala poate interesa ambele sexe, insa este mult mai des intalnita in randul doamnelor.

Studiile bazate pe chestionare de evaluare a durerii sexuale si a cauzelor ei identifica urmatorii factori de risc asociati cu dispareunia la pacientele cu durere pelvina cronica:

– istoric personal de boli inflamatorii pelvine;

– depresie, anxietate;

– istoric de abuz sexual;

– varsta > 50 ani;

– status peri/postmenopauzal;

– rasa neagra.

Diagnosticul durerii sexuale

Pacientele cu durere pelvina cronica pot descrie durere sexuala localizata la nivelul vulvei, introitului vaginal sau peretilor vaginali, senzatie de durere la nivelul pelvisului sau una cu localizari multiple.

Diagnosticul durerii sexuale este clinic si anamnestic. Anamneza este esentiala in evaluarea istoricului personal, pentru a putea identifica posibilele cauze care au dus la aparitia bolii. Multe paciente pot fi ezitante sau evazive in raspunsuri, facand dificila incercarea medicului de a construi un tablou cat mai complet al bolii.

De multe ori, la baza disfunctiilor sexuale stau experiente traumatizante din trecutul pacientelor: primul contact sexual traumatizant, abuz sexual, proceduri medicale efectuate inadecvat sau fara anestezie care au indus frica de stimulare a zonei respective. De asemenea, pacientele pot avea in antecedente interventii chirurgicale sau obstetricale care au afectat filetele nervoase care inerveaza structurile in cauza: laceratii, epiziotomie, chirurgie reconstructiva (pentru prolaps uterin sau incontinenta urinara), radioterapie sau chimioterapie (inducand atrofie si stenoze locale). Chirurgia reconstructiva care foloseste bandelete pare sa fie asociata intr-o proportie mai mare cu disfunctiile sexuale.

Evaluarea antecedentelor infectioase ale pacientei este, de asemenea, importanta. Pacientele cu istoric de candidoza, gonoree, Chlamydia, herpes genital, episoade repetate de boli inflamatorii pelvine pot ramane cu durere pelvina cronica recurenta.

Patologia urinara – cistita acuta sau cistita recurenta poate genera dispareunie usoara. Patologia uretrala, de tipul diverticulilor, uretrita sau chist uretral, poate impiedica penetrarea, generand durere intensa.

Bolile legate de sistemul digestiv – diverticulita, boala Crohn, constipatia cronica – pot genera durere pelvina cronica.

De asemenea, s-a constatat o incidenta crescuta a disfunctiilor sexuale in randul pacientelor hipertensive. Mecanismul prin care apare aceasta asociere este inca neclar. Nu in ultimul rand, tulburarile psihice – depresia, anxietatea, fobia − si convingerile religioase sau culturale pot deveni un factor important in etiologia durerii sexuale.

Exista si o serie de medicamente care au ca reactii adverse scaderea libidoului si cresterea uscaciunii vaginale, contribuind astfel la instalarea unui sindrom dureros genital. Evaluarea clinica a pacientelor presupune inspectia zonei genitale, examenul cu valve si tuseul bimanual pentru identificarea eventualelor anomalii anatomice sau semne ale unor boli organice care ar putea justifica instalarea simptomelor reclamate. Examinarea poate fi completata cu teste pentru excluderea infectiilor genitale, biopsia leziunilor suspecte, ultrasonografie pentru evaluarea formatiunilor tumorale pelvine.

Tratamentul durerii sexuale

Tratamentul este orientat in functie de etiologia durerii sexuale, insa, avand in vedere ca de cele mai multe ori vorbim de componenta multifactoriala, tratamentul poate fi complex si de lunga durata. Bolile organice beneficiaza de tratament cu scopul de a eradica patologia respectiva – tratament infectios, tratament simptomatic, tratament chirurgical etc. Durerea sexuala cu componenta psihosociala poate necesita, pe langa tratamentul specific, si sedinte regulate de psihoterapie individuala si de cuplu.

Durerea sexuala ramane una dintre bolile importante ale secolului prezent ce necesita studii suplimentare pentru intelegerea in totalitate a implicatiilor psihoemotionale si organice.

Text: Dr. Stavri Andreea

Medic specialist obstetrica-ginecologie