Dragoste vesnica. Exista asa ceva?

„Unul dintre cele mai mari dezavantaje ale iubirii este ca, cel putin pentru o vreme, e in pericol de a ne face fericiti”, afirma Alain de Botton in „Eseuri de indragostit”. Fericirea pe care o simtim in perioada de indragostire are o latura spirituala, in care este estompata orice urma de orgoliu si de vanitate, realitatea este distorsionata de asteptari si sperante, iar cunoasterea reala este imposibila. In faza de expansiune a iubirii, ai ocazia sa-ti savurezi latura pozitiva, iar umbrele tale apar supradimensionate imediat dupa o despartire. De aceea, goana dupa iubire pare a fi justificata de teama de a deveni lucid si impovarat de dileme existentiale fara raspuns. Dragostea este o lupta continua cu nonsensul existentei, prin intermediul ei incercand sa umplem goluri si sa aspiram la nemurire. Datorita intensitatii ei, simti nevoia sa te exprimi si sa pui in cuvinte sentimentele tale pentru a te asigura de profunzimea si de trainicia ei.

Beigbeder afirma, intr-o carte a sa devenita celebra, ca dragostea dureaza trei ani: „Un tantar dureaza o zi, un trandafir trei zile. O pisica dureaza treisprezece ani, dragostea trei. Uite-asa. La inceput, este un an de pasiune, pe urma, un an de tandrete si, in cele din urma, un an de plictis”.

Cat dureaza dragostea?

Studiile nu confirma ipoteza ca dragostea ar supravietui doar un numar finit de ani. Cercetatorii britanici au realizat un experiment cu mai multe cupluri aflate in etape diferite de convietuire. Cuplurile trecute de 50 de ani sustineau ca inca se iubesc nebuneste. Dar nu pe declaratiile lor s-a bazat studiul, ci pe scanarea creierului participantului in timp ce se uita la o fotografie cu jumatatea lui. Rezultatele contraziceau spusele psihologilor potrivit carora „fluturii in stomac” si sentimentul de iubire romantica isi pierd din intensitate dupa 15 – 18 luni de relatie si dispar dupa 10 ani. Mai exact, s-a constatat ca nivelul de activitate a creierului persoanelor mai in varsta este asemanator cu cel al tinerilor indragostiti. Cu o singura deosebire: activitatea creierului era mai crescuta in zonele de calm si mai scazuta in cele asociate cu anxietatea.

Dragostea acestor cupluri, chiar daca este la fel de proaspata si dupa 20 de ani petrecuti impreuna, este mult mai asezata. Sistemul lor de familie alcatuit din copii, rude si prieteni le creeaza o baza de siguranta si de liniste, pe care isi pot tese in continuare povestea de iubire. Casatoriile lor se bazeaza pe comunicare, valori comune si personalitati asemanatoare.

Cunoaste-te pe tine insuti!

Acest dicton antic sta la baza unei casatorii durabile si fericite si la inceputul oricarei povesti de dragoste. Cunoasterea de sine aduce cu ea iubire de sine, o deslusire a propriilor valori cu care te-ai decis sa iti conduci viata, o intelegere a mecanismelor primitive ale mintii deghizate sub forma prejudecatilor, care pot conduce la iluzie. In dragoste, este foarte simplu sa te iluzionezi, daca nu ai control asupra propriilor ganduri si instincte. Intelegerea si acceptarea de sine sunt necesare dezvoltarii unor sentimente autentice si durabile fata de o persoana, care rezoneaza profund cu tine si iti impartaseste emotiile. De-a lungul anilor, dragostea se modifica, se transforma din pasiune in compasiune si din nebunie in iubire calda si toleranta. Daca nu avem asteptari irealiste, putem avea surpriza ca dragostea noastra sa dureze o viata intreaga.

Text: Psiholog Dana Comanescu