Amigdalita – cum o tratezi
Amigdalita acuta este o boala infectioasa a cailor respiratorii superioare si este unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medicul de familie sau la medicul pediatru, in copilarie. O treime dintre copii acuza ca prim simptom durerea in gat.
Amigdalita acuta presupune o inflamatie a amigdalelor, formatiuni de tesut limfoid care se gasesc la nivelul gatului. Rolul acestor amigdale este acela de a produce anticorpi, ele facand parte din sistemul imun al organismului. Constituie o prima bariera a corpului, atunci cand acesta intra in contact cu microbii. Contrar credintelor uzuale, amigdalita acuta este o boala predominant cauzata de infectia cu virus si nu cu o bacterie, de aceea administrarea de antibiotic intr-o amigdalita acuta se justifica cu adevarat in putine dintre cazuri.
Cele mai frecvente virusuri care provoaca amigdalita acuta:
- Virusul sincitial respirator.
- Adenovirusurile.
- Rinovirusurile.
- Enterovirusurile.
- Metapneumovirusul.
- Virusul Epstein-Barr.
- Virusul Herpes simplex.
Atunci cand se suspecteaza o cauza bacteriana pentru aceasta infectie, este cel mai adesea vorba despre Streptococul de grup A (SGA). Alte bacterii incriminate mai sunt Mycoplasma pneumoniae, Neisseria gonorrhoeae, Fusobacterium necrophorum, responsabila de aparitia amigdalitei acute ulcero-necrotice sau Corynebacterium diphtheriae, care produce difteria.
Modalitatea de imbolnavire cu aceste virusuri sau bacterii este pe cale aeriana, boala fiind de obicei una des intalnita in colectivitate. Este mai frecventa in sezonul rece la copii mici, precum prescolari si scolari mici.
Simptomele amigdalitei acute:
- Rinoree ( nas care curge), nas infundat, stranut, tuse, raguseala, diaree, conjunctivita, la care se adauga durerea in gat. Inceputul bolii este treptat, iar disfagia apare, de obicei, incepand cu a doua zi de boala. Acest tip de tablou clinic sugereaza de cele mai multe ori o cauza virala a amigdalitei acute. In cazul infectiei cu virusul Epstein-Barr, agentul etiologic al mononucleozei infectioase, se mai asociaza adenopatii (crestere in volum si inflamatie a ganglionilor) importante la nivelul gatului, uneori eruptie la nivelul pielii, stare de oboseala, gatul fiind rosu intens cu depozite albiciose la nivelul amigdalelor inflamate.
- Angina sau amigdalita streptococica debuteaza adesea rapid cu durere intensa in gat, febra si de regula fara tuse. Gatul este intens inflamat, amigdalele sunt marite, inflamate si acoperite cu depozite alb-galbui cu picatele sangerii. Ganglionii din lateralele gatului sunt inflamati, mariti de volum si durerosi la atingere.
Tratamentul se bazeaza pe identificarea corecta a cauzei infectiei. Semnele si simptomele sunt foarte importante, in sensul ca daca boala incepe mai degraba ca o raceala in evolutia careia apare durerea in gat, atunci cauza este cel mai probabil virala, nu este necesara administrarea de antibiotic, tratamentul fiind doar unul simptomatic. In cazul in care semnele pledeaza pentru o infectie bacteriana, se poate efectua un test rapid pentru depistarea prezentei streptococului de grup A. Pe langa asta este nevoie sa se recolteze un exudat faringian, in scopul realizarii unei culturi si a identificarii pozitive a unei bacterii. Daca exista bacterii care cresc din exudatul recoltat, atunci se va lucra automat si proba de identificare a antibioticului potrivit, numita antibiograma. In functie de aceasta antibiograma se va prescrie tratamentul antibiotic potrivit, alaturi de tratament simptomatic, care consta in antiseptice locale sub forma de spray sau comprimate masticabile, un antiinflamator oral, odihna, hrana si hidratare corecta.
Utile in calmarea durerii in gat:
- Limonada calda sau laptele cald cu miere (nerecomandate sub varsta de 1 an).
- Gargara cu apa si sare.
- Gargara cu apa si bicarbonat de sodiu.
- Ceaiul de fenicul si cel de musetel.
- Umidifierea atmosferei din camera celui mic.
Pe baza cardului Mama si Copilul, Farmaciile Catena intampina mamicile, dar si femeile care se pregatesc sa ramana insarcinate, cu reduceri de pana la 25%.
Text: Dr Alexandra Barzan, medic pediatru