Adenomioza: cauze, simptome, tratament

Adenomioza încă reprezintă o provocare pentru specialiștii în ginecologie, dar și din întreg spectru medical, tocmai din pricina faptului că este greu de diagnosticat. În forma sa severă, va duce la histerectomie – extirparea uterului, atât în cazul femeilor aflate la premenopauză, cât și pentru cele în perimenopauză. Și deși este cunoscută de peste un secol, studiile de încredere asupra acestei afecțiuni sunt încă limitate. Și asta pentru că, de cele mai multe ori, prezenţa adenomiozei este într-un fel mascată de alte tulburări ale uterului.

Până în prezent, adenomioza nu este pe deplin “elucidată”. Specialiștii atrag atenția și că nu este aceeași cu endometrioza, afecțiunea ce apare în momentul în care mucoasa endometrială crește în afara uterului. Și este bine de știut faptul că persoanele cu adenomioză pot dezvolta și endometrioză.

Ce este adenomioza?

Prima definiție pe care o primește adenomioza, denumită inițial „adenomiom”, a fost oferită, în 1860, de către patologul german Carl von Rokitansky. Reputatul specialist a fost cel care a găsit glande endometriale în miometru și, ulterior, s-a referit la această descoperire drept „cistosarcom adenoizi uterin”. Însă adenomioza va primi o nouă definiție mult mai amplă în anul 1972, fiind explicată de către doctorul în medicină Charles C. Bird.

„Adenomioza poate fi definită ca invazia benignă a endometrului în miometru, producând un uter mărit difuz, care prezintă microscopic glande endometriale ectopice non-neoplazice și stromă înconjurate de hipertrofi și hiperplazici miometru”, susține Bird.

Așadar, adenomioza apare ca o afecțiune benignă ce se va manifesta prin îngroșarea uterului, în urma invaziei țesutului endometrial, cel ce captușește interiorul uterului, în miometru – așa cum se mai numește stratul muscular al uterului.

Cel mai adesea adenomioza este diagnosticată la femeile de vârstă mijlocie – între 35 și 50 de ani – și la femeile care au adus pe lume copii. Unele studii sugerează, de asemenea, că femeile care au suferit o intervenție chirurgicală uterină anterioară pot fi expuse riscului de adenomioză. Aproximativ 20% din cazuri apar la femei sub 40 de ani, potrivit unui studiu publicat în Obstetrical and Gynecological Survey.

Dar adenomioza poate fi prezentă și în timpul adolescenței. Deoarece mecanismele bolii par a fi similar și la această categorie de vârstă, obiectivele tratamentului la adolescente sunt spre păstrarea fertilităţii.

Cel mai frecvent, adenomioza se manifestă prin menoragie – termen medical folosit de specialiști pentru a descrie perioadele menstruale cu hemoragii abundente sau sângerări prelungite, și dismenoree – durerile din perioada ciclului menstrual, resimțite cel mai frecvent în zona abdomenul inferior.

Adenomioza – cauze

Cauza care ar declanșa adenomioza nu este una clară din punct de vedere medical. Ea este asociată în general cu orice fel de traumă suferită de uter ce ar putea sparge așa-zisa barieră dintre endometru și miometriu. Unele cercetări au sugerat, de asemenea, că femeile care au suferit o intervenție chirurgicală uterină anterioară pot fi expuse riscului ce favorizează adenomioza. Așadar, poate fi vorba inclusiv de o cezariană, de întreruperi de sarcină, sarcină sau alte intervenții. Totodată, studiile care au avut ca subiect adenomioza au mai sugerat că diverși hormoni – inclusiv estrogenul, progesteronul, prolactina și hormonul foliculostimulant – pot declanșa afecțiunea.

Însă indiferent modul în care adenomioza debutează, se pare că evoluția afecțiunii va fi influențată de cantitatea de estrogen circulant. Astfel se explică faptul că la menopauză, moment în care secreția de estrogen se va diminua, episoadele neplăcute care au la bază adenomioza vor dispărea.

Cum se manifestă adenomioza?

În timp la unele femei adenomioza se manifestă silențios, cu ușoare episoade de disconfort, pentru altele poate provoca stări care pot da peste cap activitatea de zi cu zi:

• sângerări menstruale abundente și prelungite, ce pot trece de 10 zile
• dureri pelvine sau dismenoree
• crampe la nivelul abdomenului
• discofort sau dureri în timpul actului sexual

Medical, adenomioza se manifestă dublarea sau triplarea uterului ca dimensiuni, iar odată cu acesta, se va mări ușor și abdomenul inferior.

Episoadele dureroase recurente sau cele cu sângerări abundente pot duce inclusiv la depresie, fiind frecvent însoțite de iritabilitate și anxietate. Există și riscul de a se instala anemia, din pricina pierderilor de sânge abundente și prelungite.

Diagnosticul de adenomioza

Până de curând, singura modalitate de a diagnostica adenomioza a fost efectuarea unei histerectomie și examinarea țesutului uterin la microscop. Cu toate acestea, tehnologia imagistică a făcut posibil ca specialiștii să recunoască adenomioza fără intervenție chirurgicală. Folosind RMN sau ultrasunete transvaginale, medicii pot observa caracteristicile bolii în uter.

Dacă specialistul suspectează că ar putea fi vorba de adenomioză, primul pas este un examen fizic. Un examen pelvin poate dezvălui un uter mărit și sensibil. O ecografie poate permite unui medic să vadă uterul, mucoasa și peretele muscular. Deși ultrasunetele nu pot diagnostica definitiv adenomioza, poate ajuta la excluderea altor afecțiuni cu simptome similare.

O altă tehnică folosită uneori pentru a ajuta la evaluarea simptomelor asociate cu adenomioza este sonohisterografia. În sonohisterografie, soluția salină este injectată printr-un tub minuscul în uter pe măsură ce se face o ecografie.

RMN-ul, imagistica prin rezonanță magnetică, poate confirma adenomioza la femeile cu sângerare uterină anormală.

Adenomioza este adesea diagnosticată greșit ca fibrom uterin, din pricina simptomelor atât de asemănătoare. Cu toate acestea, cele două condiții nu sunt aceleași. În timp ce fibroamele sunt tumori benigne care cresc în sau pe peretele uterin, adenomioza reprezintă mai puțin o masă definită de celule în peretele uterin. Un diagnostic precis este esențial în alegerea tratamentului potrivit.

De regulă, adenomioza se va diferenția în trei forme:

• Adenomioza difuză: cea mai întâlnită formă.
• Adenomioza focală: un singur nodul agregat ce a fost localizat în miometru.
• Adenomioza chistică: se formează mici cavități umplute cu sânge și endometru distrus.

Adenomioza – tratament

Adenomioza se va trata în funcție de severitatea simptomelor, dar și de vârsta pacientei și de dorința de a conserva fertilitatea. Se pot administra antiinflamatoare pentru controlul durerii.

Cât despre adenomioza tratată hormonal, cu progesteron sau agoniști-GnRH, acest tip de tratament s-a dovedit ineficient în unele situații.

Histerectomia este momentan singura metodă care poate vindeca complet adenomioza și problemele date de aceasta.

Adenomioza – posibile complicații

Adenomioza vine la pachet și cu posibile complicații. Durerea și sângerarea excesivă asociate cu această afecțiune pot perturba grav stilul de viață al pacientelor. Programul de zi cu zi se poate modifica într-o clipă dacă apar brusc dureri sau sângerări.

Iar episoadele de sângerări abundente și prelungite din timpul menstruației, pot dezvolta anemie cronică, ce provoacă oboseală, dar și alte probleme de sănătate.

Episoadele dureroase recurente sau cele cu sângerări abundente pot duce inclusiv la depresie, fiind frecvent însoțite de iritabilitate și anxietate.